Pagini

marți, 13 decembrie 2016



NICHITA - UN MARE POET INTR-O ISTORIE IMPOSIBILA

Nichita Stănescu, biografie (1933 - 1983)

Nichita Stănescu, poet român
Nichita Stănescu, poet român
Nichita Stănescu, numele la naştere Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova — d. 13 decembrie, Bucureşti, 1983) a fost un poet, scriitor şi eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.
Tatăl poetului, Nicolae Hristea Stănescu, a fost ţăran prahovean care mai târziu a devenit meşteşugar şi comerciant ploieştean. Mama sa, Tatiana Cereaciuchin era parte a unei familii nobile din Rusia.
În perioada 1944 - 1952 a urmat Liceul “Sf. Petru şi Pavel”, devenit “Mihai Viteazul”din Ploieşti, pentru ca ulterior, între 1952 - 1957 să urmeze cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti.
În 1952, s-a căsătorit cu a doua dragoste a sa din adolescenţă, Magdalena Petrescu, dar cei doi se vor despărţi după un an. În 1962 s-a căsătorit cu poeta şi eseista Doina Ciurea, din a cărei dragoste se va plămădi tema volumului "O viziune a sentimentelor". Ulterior, fiind împreună cu poeta şi autoarea Gabriela Melinescu, se vor inspira reciproc în a scrie şi a construi universuri abstracte. În 1982 se căsătoreşte cu Todoriţa (Dora) Tărâţă .
Nichita şi-a adunat poeziile sale “băşcălioase”, scrise, după propriile sale cuvinte,“fără mamă, fără tată”, într-un volum numit "Argotice"— cântece la drumul mare şi publicat foarte târziu, după moartea sa, în 1992, de Doina Ciurea.
Este pentru scurt timp corector şi apoi redactor la secţia de poezie a Gazetei literare. În 1963 are loc prima călătorie peste hotare a poetului în Cehoslovacia. Trei ani mai târziu publică la Editura Tineretului un volum cu 11 elegii. Tipăreşte Necuvintele, care primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare şi volumul de poezii "Un pământ numit România". Este numit redactor-şef adjunct al revistei "Luceafărul”, alături de Adrian Păunescu. În 1970 devine redactor-şef adjunct la "România literară”, revistă condusă de Nicolae Breban. Publică două noi volume de poezii: "Belgradul în cinci prieteni" şi "Măreţia frigului". Pentru volumul de eseuri "Cartea de recitire" obţine pentru a treia oara Premiul Uniunii Scriitorilor.
Un an mai târziu obţine pentru ultima oară Premiul Uniunii Scriitorilor şi i se atribuie Premiul internaţional Johann Gottfried von Herder. Devine publicist comentator la "România literară”. Se mută în ultima sa locuinţă, din Str. Piaţa Amzei nr. 9. În faţa geamului apartamentului său creşte celebrul salcâm Gică.
La 4 martie 1977 poetul încearcă, în zadar, să-l salveze pe prietenul său Nicolae Ştefănescu, şi este lovit de un zid care s-a prăbuşit după cutremur. În urma şocului suferă o paralizie de scurtă durată a părţii stângi a corpului care va lăsa ceva sechele şi după vindecare.
În 1978 publică volumul de poezii Epica Magna, care primeşte în acelaşi an premiul "Mihai Eminescu” al Academiei Române.
În august 1981 are prima criză hepatică. Aceste crize vor continua în toamnă şi poetul se internează la spitalul Fundeni. După ce este externat ascunde faţă de toţi semnele maladiei sale, afişându-se optimist, iar medicii se declară uimiţi de rezistenţa şi vitalitatea sa extraordinară. La 31 martie, la împlinirea a 50 de ani de viaţă, poetului i se organizează o sărbătorire naţională.
În timpul unei călătorii în Iugoslavia are o criză foarte gravă, ce necesită intervenţia medicilor.
Pe 12 decembrie, durerile din zona ficatului devin îngrozitoare şi este adus la Spitalul de urgenţă unde crizele sunt extrem de violente şi poetul se stinge din viaţă fix la orele două şi zece minute. Ultimele sale cuvinte au fost: "Respir, doctore, respir”.
A fost laureat al Premiului Herder şi nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980).
Considerat atât de critica literară cât şi de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea“Dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparţine temporal, structural şi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Ca orice mare scriitor, însă, Nichita Stănescu nu se aseamănă decât cu el însuşi, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu şi Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici.
"Ceea ce putem spune, până toate acestea se vor lămuri, este că poetul Nichita Stănescu continuă o serie mare de poeţi din secolul al XX-lea (Bacovia, Arghezi, Blaga, Barbu) şi că el însuşi este un mare poet care cu închipuirile, jocurile, teoriile, stările şi abilităţile lui a schimbat faţa poeziei româneşti. Un mare poet român într-o istorie imposibilă (epoca totalitarismului), un mare liric european aproape necunoscut ..."
(Eugen Simion)









Nichita Stănescu
Poet
Nichita Stănescu a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. Wikipedia
Născut31 martie 1933, Ploiești
Decedat13 decembrie 1983, București
SoțiiTodorița Tărâță (căs. 1982–1983), Doina Ciurea (căs. 1962–1972), Magdalena Petrescu (căs. 1952–1953)
  Bibliografie (surse):
  1. Eugen Simion, Antologia completă Nichita Stănescu - Opere, Prefaţă, ed.2002;
  2. Mircea Bârsilă, Introducere în poetica lui Nichita Stănescu, Piteşti, Editura Paralela 45, ed.2006;
  3. www.romanianvoice.com;
  4. www.ro.wikipedia.org;
  5. Limba și literatura română, aprecieri critice.

marți, 29 noiembrie 2016





                                Programul Școala Altfel. Să știi mai multe, să fii mai bun!





          In cadrul Programului Școala Altfel. Să știi mai multe, să fii mai bun!, ieri - 28.11.2016, pragul bibliotecii a fost trecut de cei mai mici „învățăcei”, adică clasele pregătitoare de la  Liceul „Hercules” Băile Herculane. Micuții au fost însoțiți de d-na prof. Adriana Laitin și 
d-ra prof. Mirela Bolbotină.
                      Au descoperit biblioteca, au aflat care este rostul ei și cum pot împrumuta cărți după ce vor învăța să citească, dar până atunci au beneficiat de dotările Biblionet-ului și au ascultat și vizionat povești, au cântat și au răsfoit cărți de povești cu imagini în relief.









vineri, 25 noiembrie 2016





 Programul Școala Altfel. Să știi mai multe, să fii mai bun!
         


               Azi, 25 noiembrie 2016, o nouă zi din  Programul Școala Altfel. Să știi mai multe, să fii mai bun!  A fost rândul celor din clasa a III-a A, coordonator prof. Alexa Gaita  să se informeze și să se documenteze despre locul în care s-au născut și își petrec copilăria. Timp de două ore au  ascultat și au vizionat materiale video realizate de  Mihai Zah despre istoricul localității,legendele monumentelor turistice și naturale. La final ne-am amintit și ne-am jucat Fazan și ȚOMAPAN, (dacă nu vă mai amintiți : țări, orașe, mări, ape, plante, animale, nume) motiv pentru care am folosit și dicționarele ca să ne scoată din încurcături, așa am învățat și cum să le folosim.   După o scurta pauză a urmat clasa a III-a B, coordonatoare prof. Anilena Munteanu care au avut acceași tematică.    
               








miercuri, 19 octombrie 2016



MEMORIA CULTURALĂ - MIHAIL SADOVEANU






        (n. 5 noiembrie 1880Pașcani - d. 19 octombrie1961Vânători-Neamț)




Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani. Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice. Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste Sămănătorul, înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară Viața Românească. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian). În această etapă, acțiunea operelor sale are loc în general în regiunea istorică a Moldovei, cu teme preluate din istoria medievală și modernă timpurie a României, în romane precum Neamul Șoimăreștilor, Frații Jderi și Zodia Cancerului. Prin intermediul operelor precum Venea o moară pe Siret..., Baltagul și alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp, ajungând până în istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum romanul psihologic și naturalismul. Ultima etapă corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.
Ca om politic, a fost adept al naționalismului și umanismului, Sadoveanu oscilând în perioada interbelică între forțele politice dedreapta și stânga. A făcut parte mai întâi din Partidul PoporuluiPartidul Național Liberal-Brătianu și Partidul Agrar al lui Constantin Argetoianu, ocupând funcția de Președinte al Senatului. A fost colaborator al cotidianelor de stânga Adevărul și Dimineața, și a fost ținta unei campanii de presă venite din partea partidelor de extremă dreapta. Deși a fost un susținător al monarhiei în timpul regimului autoritar al luiCarol al II-lea, își schimbă orientarea politică după cel de-al Doilea Război Mondial, făcând parte din Partidul Comunist Român. În această perioadă este numit președinte al Adunării Deputaților și face parte din cei cinci membri ai Prezidiului provizoriu al Republicii Populare Române, care a preluat conducerea statului după abdicarea regelui. Scrie în favoarea Uniunii Sovietice și a stalinismismului. Multe dintre operele și discursurile sale, printre care și romanul politic Mitrea Cocor, dar și celebrul slogan Lumina vine de la Răsărit, sunt de asemenea considerate ca propagandă în favoarea comunizării.
A fost președintele Uniunii Scriitorilor din România și, începând cu anul 1921, membru al Academiei Române. A primit Premiul Lenin pentru Pace în 1961. În anul 1928 devine Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România.[2] A fost cumnatul criticului literar Izabela Sadoveanu-Evan. Copiii săi, Profira și Paul-Mihu Sadoveanu, au mers pe urmele tatălui și au devenit la rândul lor scriitori.

Sursa - Wikipedia





,,Dacă ar fi să regret că nu am venit mai devreme pe lume, aş face-o doar pentru că nu am apucat să-i cunosc pe cei doi români în care Dumnezeu a turnat har din belşug: autorul "Luceafărului", Eminescu, şi pe cel al "Baladei pentru vioară", Porumbescu.,,

Cealaltă față a lui Sadoveanu
http://www.evz.ro/ceahlaul-literaturii-a-condamnat-oameni-la-moarte.html

vineri, 16 septembrie 2016






   La revedere vacanță!  Bine ați revenit la bibliotecă!



                           În buna tradiție a colaborării  cu școala, iată că am redeschis întâlnirile cu cei mai mici prieteni bibliotecii. Miercuri, 14.09.16 elevii clasei a III-a coordonată de prof. Alexa Gaita
au venit la bibliotecă unde au primit informații legate de locul unde s-au născut și trăiesc, despre istoria acestor locuri, despre Băile Herculane ca emblemă turistică a Banatului Montan.

În ajutorul acestei activități ne-am folosit de monografia d-lui Dorin Bălteanu, Herculane - Arc peste timp, lucrare care este o contribuție lăudabilă și extrem de utilă pentru cunoașterea localității.










 La final am urmărit un video despre Băile Herculane - Emblemă turistică a Banatului Montan



vineri, 2 septembrie 2016



Toamnă cu ... daruri


         Plin de vervă și cu poanta pregătită, astăzi la prima oră, ne-a vizitat la bibliotecă scriitorul Ionel Jecu care ne-a dăruit pentru bibliotecă, și implicit dumnevoastră cititorilor, niște ciulini de Bărăgan ai căror țepi sunt inofensivi după cum spune dânsul, dar la atingerea lor vă gâdilă plăcut până dați în ...râs! Nu credeți? Vă aștept să vă înțepați în epigramele autorului, să deslușiți enigma din Caseta fatală, iar pe copii să-și pregătească creioanele colorate pentru a înlătura Coșmarul unei prințese.
          Deci, cum vă spuneam toamnă bogată! Vă aștept să culegeți roadele! Mulțumim autorului, dl.Ionel Jecu.
                               








marți, 30 august 2016


             31 august - ZIUA LIMBII ROMÂNE
                       Ziua Limbii Române este o adevărată sărbătoare a identităţii şi demnităţii poporului român !








                    Limba naţională nu este doar un simplu mijloc de comunicare funcţională în societate, ci este o parte constitutivă a modului nostru propriu de a fi în lume şi de-a cultiva comuniunea etnică în ţară şi pretutindeni, ca neam sau popor.
                                       

                    
          După proclamarea independenţei de stat a Republicii Moldova (27 august 1991) „limba noastră cea română”, cum a numit-o poetul Grigore Vieru, a fost sărbătorită în fiecare an, la data de 31 august, în mod oficial în Republica Moldova, şi cu ecou pozitiv în România, prin manifestări de recunoştinţă faţă de cei care au contribuit la dăinuirea peste timp a sfintei conştiinţe de neam, a comuniunii de cuget, de credinţă, de limbă şi simţire românească. 

                       Ziua Limbii Române se sărbătorește în România la 31 august, la aceeași dată cu Limba Noastră, o sărbătoare similară celebrată în Republica Moldova din 1990.


                                         

miercuri, 3 august 2016

joi, 21 iulie 2016



VASILE ALECSANDRI - 195 de ani de la naștere             21 iulie 1821 - 22 august 1890


           A fost unul dintre fruntașii mișcării revolutionare din Moldova, redactând împreună cu Kogălniceanu și C. Negri Dorințele partidei naționale din Moldova, principalul manifest al revoluționarilor moldoveni.În 1854 - Apare sub conducerea sa România literara, revista la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogalniceanu, Al. Russo, dar si muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu.În 1859 - Este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis în Franta, Anglia si Piemont pentru a pleda în scopul recunoașterii Unirii. Primește Premiul Academiei pentru Literatură în 1881.
Opera. Evoluție și tendințe
În 1843 apare, în Albina Românească, Tătarul, prima poezie care va face parte din ciclul Doine și lăcrămioare. Tot acum scrie poeziile Baba Cloanta, Strunga, Doina, Hora, Crai nou. În 1848 scrie poezia Catre români, intitulata mai târziu Desteptarea României.În 1850, dupa o absenta de aproape doi ani, Vasile Alecsandri se întoarce în tara; publica în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimos, Blestemul, Serb sarac, Mioara, Mihu Copilul. Începe sa lucreze la ciclul Chiritelor cu Chirita în Iasi. Aceasta va fi urmata de Chirita în provincie (1852), Chirita în voiagiu (1864) si Chirita în balon (1874). La Teatrul National se joaca Chirita în Iasi sau Doua fete s-o neneaca.În 1852 apare volumul Poezii poporale. Balade (Cântice batrânesti). Adunate si îndreptate de d. V. Alecsandri. Tipareste primul volum de teatru Repertoriul dramatic, care contine piesele Iorgu de la Sadagura, Iasii în carnaval, Peatra din casa, Chirita la Iasi, Chirita în provincie. În 1853 apare volumul Poezii poporale. Balade adunate si îndreptate de V. Alecsandri, partea a II-a. Publica la Paris primul volum de poezii originale: Doine si lacrimioare. În 1856 apare în Steaua Dunarii, revista lui Kogalniceanu, poezia Hora Unirii.În 1874 publica Boieri si ciocoi, una dintre cele mai importante comedii, o fresca sociala de dimensiuni considerabile. Tot în Convorbiri literare publica nuvela Calatorie în Africa. În 1875 se editeaza Opere complete, cuprinzând Poezii (I-III) si Teatru (IV). În 1876 se publica volumul Proza. În 1877, odata cu poezia Balcanul si Carpatul începe seria Ostasilor nostri. În 1878 apare volumul Ostasii nostri, închinat eroismului românilor în razboiul din 1877. În 1881 apare ultimul volum din Opere complete, care cuprinde ciclurile Legende noua si Ostasii nostri.În evolutia artistica a lui Alecsandri se pot distinge cel putin trei momente, trei vârste aflate în deplina corelatie cu epoca plina de transformari prin care trece societatea româneasca a acelor timpuri.Debutul sau sta sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric (Buchetiera de la Florenta, Doine si lacrimioare) dar si al unei necrutatoare critici a ridicolului social în piesa Iorgu de la Sadagura sau în ciclul "Chiritelor". Acest romantism tipic, caracteristic literaturii române din perioada pasoptista, are în literatura lui Alecsandri cea mai înalta masura în Balta alba si în Desteptarea României si, de cele mai multe ori se prelungeste prin unele texte pâna dupa Unire.O a doua etapa, asa-zisa de limpezire, de obiectivare a viziunii si a mijloacelor artistice, se poate observa începând cu prozele calatoriei în Africa si terminând cu expresia artistica matura din pasteluri si din unele legende.Cea de-a treia etapa îl face sa revina spre teatru, cu o viziune în general romantica, viziune filtrata însa printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o seninatate a întelegerii care îl apropie de clasicism. Epoca în care traieste Alecsandri este fundamental romantica, dar fara îndoiala ca a vorbi despre clasicism si romantism la modul concret (implicând asadar o constiinta si practica concreta), e o aventura la fel de mare ca aceea de a descoperi marile curente europene într-o literatura cu alta evolutie culturala si istorica decât cele din vestul Europei.Dupa 1840, când psihologia romantica patrunde mai adânc, poetul începe sa sufere de ceea ce s-a numit <<sentimentul incomplenitudinii, dar, în aceeasi masura, sufera de teama de dezordine în lumea fizica si morala. Haosul îi provoaca viziuni negre. Lânga senzatia de axfisie si dorinta de expansiune sta, mereu, un treaz sentiment al ordinei, sta vointa (la Grigore Alexandrescu, Heliade, mai ales) de a împaca elementele în <<sfada>>.Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprima începuturilor poeziei românesti o configuratie dialogica. Pe de-o parte revolta si idealurile, transfigurate în asa zisele universuri compensative: revolta, erotica, sentimente ale individualului raportat la lume, tipic romantice, construite pe marile modele ale literaturii occidentale (Lamartine, Victor Hugo etc), iar pe de alta parte tentatia de a imprima acestei miscari de emancipare o ordine, o coerenta, care nu putea fi gasita decât în marile modele ale literaturii clasice, adica în încercarea de a obiectiva viziunea si mijloacele artistice, initial, iar mai apoi în luciditatea interogarii lumii, în gustul contrastelor tragice nascute de interactiunea dintre epoci, de ruptura dintre ele.
Autorul dramatic
În perioada 1878 - 1879, la conacul sau de la Mircesti, scrie drama istorica romantica Despot-Voda. Premiera a avut loc în octombie 1879 pe scena Teatrului National din Bucuresti. Piesa fusese citita în cenaclul Junimii din 8 mai 1879, printre auditori aflându-se Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale. Pe data de 30 septembrie 1880, i s-s jucat drama Despot Voda. La Montpellier este premiat pentru poezia Cântecul gintei latine. Scrie feeria nationala Sânziana si Pepelea.Începe sa lucreze în 1882 la piesa Fantâna Blanduziei, pe care o va termina anul urmator. Sunt celebre epistolele pe care Ion Ghica i le trimite. În 1884 piesa Fântana Blanduziei este reprezentata la Teatrul National din Bucuresti.Scrie si citeste în cenaclul Junimea drama Ovidiu. În 1885, Teatrul National prezinta drama Ovidiu a lui Vasile Alecsandri.În 1886, Titu Maiorescu a publicat în Convorbiri literare articolul Poeti si critici; acesta se încheie cu o privire sintetica asupra operei lui Alecsandri:
„A lui lira multicolora a rasunat la orice adiere ce s-a putut destepta din miscarea poporului nostru în mijlocia lui. În ce sta valoarea unica a lui Alecsandri? În aceasta totalitate a actiunilor sale literare“.
Volume de teatru. Comedii
Chirita în provintie (1852)
Chirita în voiagiu (1864)
Chirita în balon (1874)
Volume de poezie
Poezii populare. Balade (Cântice batrânesti), 1852
Poezii populare. Balade adunate si îndreptate de V. Alecsandri, partea a II-a, 1853
Doine si lacramioare, 1853
Proze
Istoria unui galben
Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florenta
Iasii în 1844
Un salon din Iasi
Românii si poezia lor
O primblare la munti
Borsec
Balta-alba
Calatorie în Africa.
Un episod din anul 1848
Proze din periodice
Satire si alte poetice compuneri de printul Antioh Cantemir
Melodiile românesti
Prietenii românilor
Lamartine
Alecu Russo
Dridri, (roman scris în 1869, publicat în 1873)
Din albumul unui bibliofil
Vasile Porojan
Margarita, (nuvela scrisa în 1870, din ea fiind publicata numai un mic episod în 1880)
Introducere la scrisorile lui Ion Ghica catre Vasile Alecsandri
Drame
Cetatea Nemtului
Lipitorile satelor
Sgârcitul risipitor
Despot Voda, drama istorica
Fântâna Blanduziei
Ovidiu
Opere complete
Opere complete, 1875

Casa memorială   Vasile Alecsandri