MEMORIA ZILEI :  JOHN STEINBECK

                                        ( 27 februarie 1902 - 20 decembrie 1968)

                      John Earnest Steinbeck(n. 27 februarie 1902, Salinas, California - d. 20 decembrie 1968,
 New York)  a fost un scriitor american al mijlocului secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru
Literatură în anul 1962. El este cunoscut pentru romanul cu care a câștigat Premiul Pulitzer, Fructele mâniei (1939), romanele La răsărit de Eden (1952) și Șoareci și oameni (1937).  John Steinbeck a fost autorul a douăzecișișapte de cărți, acestea incluzând șaiprezece romane, șase cărți non-ficțiune și cinci colecții de povestiri. Primul său succes a fost Cartierul Tortilla (1935),apoi scrie o serie de lucrări scurte , urmate de adevărata sa capodoperă , Fructele mâniei.
             Vă recomand să citiți Perla de John Steinbeck , " Steinbeck într-o formă de zile mari"
(New York Times):" În oraș se spune povestea perlei uriașe - cum a fost ea găsită și cum a fost pierdută. Se povestește despre Kino, pescarul, și despre nevasta lui, Juana, și despre pruncul lor Coyotito. [...] Dacă această poveste este o parabolă, atunci poate că fiecare îi va afla un tâlc și își va citi în ea propria viață. Oricum, în oraș se povestețte că ..." Vrei  continuarea? Vino și împrumută cartea de la bibliotecă!

     Bibliografie

• Cup of Gold (Cupa de aur) (1929)
• The Pastures of Heaven (Pășunile Raiului) (1932)
• The Red Pony (Poneiul roșu) (1933)
• To a God Unknown (Către un zeu necunoscut) (1933)
• Tortilla Flat (Cartierul Tortilla) (1935)
• In Dubious Battle (Nehotărâții sorți ai bătăliei) (1936)
• Of Mice and Men (Oameni și șoareci) (1937)
• The Grapes of Wrath (Fructele mâniei) (1939)
• Sea of Cortez (Marea lui Cortez) (1941)
• Cannery Row (Strada Sardinelor) (1945)
• The Pearl (Perla) (1947)
• The Wayward Bus (Autobuzul capricios) (1947)
• Log from the Sea of Cortez (1951)
• East of Eden (La răsărit de Eden) (1952)
• Sweet Thursday (Joia dulce) (1954)
• The Short Reign of Pippin IV (Scurta domnie a lui Pepin al IV-lea) (1957)
• Once There Was A War (1958)
• The Winter of Our Discontent (Iarna vrajbei noastre) (1961
• Travels with Charley in Search of America (Eu și Charley descoperim America) (1962)
• America and Americans (1966)
• Journal of a Novel: The East of Eden Letters (Jurnalul unui roman, scrisori despre "La răsărit de Eden") (1969)
• Viva Zapata! the Original Screenplay (1975)
• The Acts of King Arthur and His Noble Knights (1976)
• Working Days: The Journals of the Grapes of Wrath 1938–1941 (1989)

Scenarii de film

• 1941 - The Forgotten Village (film documentar)
• 1943 - Lifeboat - regia: Alfred Hitchcock
• 1947 - The Pearl – regia: Emilio Fernández
• 1949 - The Red Pony – regia: Lewis Milestone
• 1952 - Viva Zapata! - regia: Elia Kazan
• 1952 - O’Henry’s Full House

Traduceri in limba română

• Scurta domnie a lui Pepin al IV-lea, Editura Curtea Veche, 2004, ISBN 973-669-035-0
• Fructele mâniei, Editura RAO, 2004, ISBN 973-576-764-3
• La răsărit de Eden, Editura Polirom, 2005, ISBN 973-681-829-2
• Șoareci și oameni, Editura RAO, 2005, ISBN 973-576-765-1
• Cartierul Tortilla, Editura RAO, 2006, ISBN 978-973-103-069-2
• Pășunile Raiului, Editura RAO, 2006, ISBN 978-973-576-931-4
• Nopți fără lună, Editura RAO, 2007, ISBN 978-973-103-291-7
• Perla, Editura RAO, 2009, ISBN 973-103-960-2
• Iarna vrajbei noastre), Editura Polirom, 2010, ISBN 973-681-583-8
• Călătorii cu Charley, Editura RAO, 2010, ISBN 978-606-825-152-3
• Joia dulce, Editura RAO, 2010, ISBN 978-606-825-153-0
• Jurnal rusesc, Editura RAO, 2010, ISBN 978-973-540-192-4
• Strada sardinelor, Editura Polirom, 2010, ISBN 978-973-46-1801-9
• Către un zeu necunoscut, Editura Polirom, 2011, ISBN 978-973-46-1934-4
• Nehotărâții sorți ai bătăliei, Editura Polirom, 2012, ISBN 978-973-46-2585-7

                  DRAGOBETELE SARUTA  FETELE !

         La 24 februarie, in ziua candBiserica Ortodoxa sarbatoresteAflarea capului Sf. Ioan Botezatorul, spiritualitatea populara consemneaza ziua lui Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei dispozitii.

 Dragobete era ziua cand fetele si baietii se imbracau in haine de sarbatoare si, daca timpul era frumos, porneau in grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand primele flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi ghiocei, viorele si tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra pana la Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare. Daca, intamplator, se nimerea sa gaseasca si fragi infloriti, florile acestora erau adunate in buchete ce se puneau, mai apoi, in lautoarea fetelor, in timp ce se rosteau cuvintele: "Floride fraga/Din luna lui Faur/La toata lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti".

Etimologia cuvantului Dragobete

Una din ipoteze este ca Dragobete ar putea proveni din slava veche: dragu biti - a fi drag. O alta ipoteza spune ca numele provine din cuvintele dacice trago - tap si bete - picioare (pedes, in latina). Pierzandu-se limba daca, trago a devenit drago, iar pede - bete (cum se numesc cingatoriile inguste, fasiile tesute). Tapul simbolizeaza puterea de procreare, forta vitala, fecunditatea.

Culegatorii de folclor de la sfarsitul veacului al XIX-lea si din prima parte a secolului al XX-lea au mai inregistrat si alte denumiri pentru aceasta sarbatoare, precum "Ioan Dragobete", "Dragostitele", "Santion de primavara", "Cap de primavara" sau "Cap de vara intai", dar si "Dragomiru-Florea" sau "Granguru". In unele traditii este numit  fiu al Babei Dochia si cumnat cu eroul vegetational Lazarica.

            Conform creștinordodox.ro, în lumea satelor, această presupusă logodnă a păsărilor a fost adoptată simbolic de către oameni. Se credea ca păsările neîmperecheate în această zi rămâneau stinghere până la Dragobetele din anul viitor, ceea ce era valabil şi în lumea oamenilor, spune profesorul Ion Ghinoiu. Se adună flori de primăvară În dimineaţa zilei de 24 februarie, tinerii ieşeau din sat la pădure, făceau o horă, se sărutau şi se strîngeau în braţe. Fetele adunau flori de primăvară pe care le foloseau pentru descântecele de dragoste. Viorelele şi tămâioarele erau păstrate până la Sanziene, pe 24 iunie, când erau aruncate pe o apă curgătoare. Exista credinţa că cele care nu faceau acest lucru, rămâneau nelogodite. Pretutindeni se auzea zicala: "Dragobetele sărută fetele!". Din zăpada netopită până la Dragobete, fetele şi nevestele tinere îşi făceau rezerve de apă cu care se spălau în anumite zile ale anului, pentru păstrarea frumuseţii. Dragobetele trebuia ţinut cu orice preţ: dacă nu se făcea cumva Dragobetele, se credea că tinerii nu se vor îndrăgosti în anul care urma. Cine aude pupăza va fi harnic În credinţa populară, pentru 24 februarie, s-au înrădăcinat o serie de superstiţii care sunt păstrate cu sfinţenie. De Dragobete nu se lucrează pentru că e rău de pocituri şi lovituri. •    Dacă plouă în ziua de Dragobete, primăvara va fi lungă şi frumoasă; •    Cine va auzi pupăza în ziua de Dragobete, va fi harnic tot anul; •    În această zi, de Dragobete, nu se coase, nu se spală, nu se merge la câmp, în schimb se face curaţenie pentru ca zilele ce vor urma sa aibă spor în toate; •    Dacă până la Dragobete nu a fost brumă, atunci nici nu va mai fi curând.

  Surse : Ghinoiu,Ion  Obiceiuri populare de peste ani / Dictionar.  București  :  Editura Fundației Culturale Române,                           2013.

                p. 65-66

                adev.ro/n1hnby