Pagini

joi, 15 iunie 2017




Stelele’n cer














MEMORIA  CULTURALA         
TRECUT-AU ANII...   MIHAI EMINESCU - 128 DE ANI DE TĂCERE
    
          

                  E iunie, 15. Azi, ca niciodată, au înflorit teii și mirosul lor îmbătător îți poartă gândul la el, la Poet. Au trecut 128 de ani de la trecerea lui din această lume lăsându-ne mai săraci, mai triști... Pe data de 15 iunie 1889, la ora 4.00 dimineaţa, se stingea în Sanatoriul de Boli Mentale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti, genialul poet Mihai Eminescu. Moartea nu i-a fost pe măsura creaţiei. A decedat într-un halat ponosit, pe un pat metalic de spital, închis în ”celula” sa din spital.   
Citeste mai mult: adev.ro/nx0dig
                  Ne-a lăsat o moștenire inegalabilă drept pentru care astazi, și nu numai, lumea întreagă îl comemorează și îl citește. 

ULTIMA POEZIE: Stelele’n cer

Stelele’n cer ar fi ultima poezie scrisă de Mihai Eminescu, acum 128 de ani, înainte de ridicarea sa printre stele. Această poezie a fost găsită în buzunarul halatului de spital, în care poetul era îmbrăcat înainte de moarte.

Stelele’n cer

sursa:civicmedia.ro
Stelele’n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor

Până ce pier…
După un semn
Clătind catargele,
Tremură largile
Vase de lemn:
Nişte cetăţi
Veghiind întinsele
şi necuprinsele,
Singurătăţi…
Orice noroc
şi’ntinde-aripele
Gonit de clipele
Stării pe loc.
Până ce mor,
Pleacă-te îngere
La trista-mi plângere
Plină de-amor.
Nu e păcat ?
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat ?