AZI, 13 decembrie:  

1983 - A murit poetul Nichita Stanescu, laureat al Premiului Herder, membru post-mortem al Academiei Romane, unul dintre cei mai importanti poeti romani ("O viziune a sentimentelor", "Necuvintele", "Epica magna") (n.31.03.1933).

                                            

                                                                                POEM

                                                          Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi

                                                          si ti-as saruta talpa piciorului,

                                                          nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,

                                                          de teama sa nu-mi strivesti sarutul?...

                                                                                        Nichita Stanescu - Poem 

                          https://www.blogger.com/blogger.g?blogID=145206045538781919#editor/target=post;postID=6667964908623276044;onPublishedMenu=allposts;onClosedMenu=allposts;postNum=0;src=postname        

                                                         Ziua internationala a POEZIEI!!! <3

Nichita Stănescu a fost un poet, scriitor și eseist român, ales membru post-mortem al Academiei Române. Este considerat de critica literară și de publicul larg drept unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”.

"Poezia este dimensiunea cea mai curată pe care orice ființă umană o are..."

”Locuiesc în trupul meu cu chirie” 

„Nu ştiu în ce secol aş fi trăit, probabil într-unul care nu a sosit”

„Noi o să rămânem poeţi toată moartea!”

"Poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă."

"Am să vă spun un lucru, cu riscul de a mă repeta. Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie."

"Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant."

"Poezia este ca o pasăre ce zboară invers."

"Poezia este o lacrimă care plânge cu ochii."

"Poezia este avuţia pe care omul o are încă ne jefuită."

"Poezia e o taină şi o lucrare de sine stătătoare."

"Auzi, bă, Gore, ei o să rămână nişte ziarişti toată viaţa, noi o să rămânem poeţi toată moartea!"

"Uitaţi-vă numai la Sărutul lui Brâncuşi să vedeţi că îmbrăţişarea este însăşi poezia."

"Să nu-l credeţi pe poet când plânge. Niciodată lacrima lui nu e lacrima lui. El a stors lucrurile de lacrimi. El plânge cu lacrima lucrurilor..."

                                                 Amintiri... amintiri...


                 
                           Azi am avut surpriza și bucuria primirii unei corespondențe de la Huși, jud.Vaslui de la dl. Ioan Marcu, poet care a transpus în versuri amintirile sale legate de orașul nostru, Băile Herculane.

                     

În trecerea sa prin stațiune în anul 2008, dl. Ioan Marcu a donat bibliotecii un volum de versuri :

8 Martie este ziua cunoscută în întreaga lume drept sărbătoarea internațională a femeii și a mamei, în special.

Luna martie este prima lună de primăvară, luna în care natura renaște și razele soarelui încep să ne încălzească sufletele. Dacă evenimentul coincide, ca perioadă din an, cu un nou început, semnificaţiile acestuia sunt legate şi de lupta femeilor pentru dobândirea unor drepturi, confundându-se ulterior cu o sărbătoare a mamelor în țările din fostul bloc sovietic.

Ziua mamei se sărbătorea încă de pe vremea zeilor din Olimp, în Grecia Antică. În anul 1977, Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluție Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională. O sărbătoare a femeilor, recunoscută internațional, dar fără a se preciza o zi anume, a fost hotărâtă încă din 1910, de Internaționala Socialistă reunită la Copenhaga. După Primul Război Mondial s-a fixat data de 8 martie ca Ziua Internațională a Femeii, dar procesul de emanciparea femeii nu a fost încheiat.

Femeile au continuat să demonstreze pentru drepturi egale și în principal pentru drept de vot. Următoarea etapă în instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, în 1975, de către ONU, a Anului Internațional al Femeilor și declararea perioadei 1976–1985 ca Deceniul ONU pentru condiția femeii.

                       În 1908, 15.000 de femei au mărșăluit în New York cerând un program de lucru mai scurt, salarii mai bune și dreptul la vot, iar în 1909, conform unei declarații a Partidului Socialist din America, Ziua Internaționala a Femeii a fost stabilită pe 28 februarie.

Un an mai târziu, în 1910, în urma unei Conferințe a Muncitoarelor de la Copenhaga, unde au participat peste 100 de femei din 17 țări, s-a hotărât ca Ziua Femeii să fie sărbător.ită în aceiași zi peste tot în lume, data de 8 martie fiind aleasă însă abia în 1913.

Ziua femeii a fost recunoscută ca sărbătoare internațională în 1977, devenind o tradiție în majoritatea țărilor din Europa și în SUA, fiecare sărbătorind-o așa cum o simte. Ziua de 8 Martie este pe plan internaţional Ziua Femeilor Militante, a celor datorită cărora femeile au drept de vot, dreptul la proprietate, dreptul la educație, la divorț, la asistență medicală, la contracepție

O primavara minunată!

INGERUL SI GHIOCELUL 
de Iulia Hasdeu

Într-o zi, un înger zbura în văzduhul limpede legănându-se printre stelele stralucitoare. La fiecare stea se oprea si culegea o floare la întâmplare. Si după ce adunase câte una din fiecare lume a universului, făcând astfel în brațe un buchet ceresc, s-a pogorât pe Pământ si a cules și de aici o floare la întâmplare
Apoi, urcă din nou la cer si dispăru sub bolta de azur. Florile de pe Pământ, care îl zăriseră pe îngerul strălucitor, fără a vedea însă si floarea ce o luase, se întrebau geloase care dintre ele era fericita surioară pe care o alesese îngerul si o luase cu sine.
- Este un trandafir, spuneau trandafirii.
- Este un crin alb ca si el, spuneau superbii crini.
- Nu, este o floare de portocal cu parfum divin,încercau sa convingă portocalii.
- Vă spun eu, suratelor, ca nu poate fi decât o lalea, striga fălindu-se o lalea splendidă.
Chiar si violeta, atât de modestă de obicei, aspira la cinstea de a avea o sora în Rai si sustinea cu blândete că îngerul luase cu el o violeta.
Singur, ghiocelul stătea deoparte, în tăcere.Celelalte flori uitaseră de el.
Deodată, din înaltul cerului o lacrima ca o perlă căzu si prinse a străluci pe ghiocelul cu tulpinița frântă. Îngerul nu mai apăru; însă o voce divină străbătu văzduhul înmiresmat, ca o rugă blânda și necontenită.
-Biata floare, zise , floare cu adevarat modestă; pentru ca te-am vătamat, cere-mi
o răsplată; spune-mi, ce dorești?
- Mai nimic, răspunse ghiocelul.
- Vrei parfumul trandafirului?
- Nu.
- Strălucirea lalelei?
- Nu.
- Albastrul brebenelului?
- Nu.
- Frunza parfumată a lămâiului?
- Nu.
- Atunci, ce dorești?
- Pentru ca îti face plăcere să-mi oferi un dar, Stăpâne, dă-mi voie să mă nasc și să
înfloresc iarna, sub zăapadă și promoroacă și fă ca la mireasma mea îmbătătoare, la
apariția mea binecuvântată, oamenii înăspriti si înfrigurați de vânt si de ger să se
simtă încălziti si întăriți de speranța apropiatei primăveri, a soarelui de foc cu
raze divine.
Din ziua aceea, ghiocelul este totdeauna prima floare care ne zâmbeste dupa urâcioasa iarnă, alb ca si cum ar mai purta înca urma lacrimii sfinte.