Martisor - 1. Denumire populara a lunii  Martie, luna echinoctiului de primavara si a Anului  Nou Agrar, dedicata zeului Mars si planetei Marte(Transilvania,Banat,Maramures,centrul Munteniei,vestul Olteniei,sudul Dobrogei);
                 2. Funie formata din zilele,saptamanile si lunile anului adunate si rasucite intr-un snur bicolor, simbolizand iarna si vara, facut cadou la 1 martie,  Ziua Dochiei. Martisorul, generalizat astazi la sate si orase este confectionat din doua fire colorate rosu si alb , de care se prinde un obiect artizanal, pentru a fi daruit fetelor si femeilor care il poarta agatat in piept una sau mai multe zile. La sfarsitul sec. al XIX-lea Martisorul era primit de copii, fete si baieti, fara deosebire ,de la parinti  in dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui. Martisorul, de care se agata o moneda de argint si, uneori, de aur, se purta legat la mana , ulterior prins in piept sau la gat. El era scos , in raport de zona etnografica la o anumita sarbatoare a primaverii : Macinici, Florii, Paste, Arminden sau la inflorirea unor arbusti sau pomi fructiferi  : macesi, porumbar, trandafiri, paducel, visin, zarzar, cires, etc. si agatat pe ramurile inflorite. Se credea ca purtatorii de Martisor nu vor fi parliti de soare pe timpul verii , ca vor fi sanatosi si frumosi ca florile , placuti si dragastosi ,bogati si norocosi , feriti de boli si de deochi. Dupa unele informatii Martisorul se confectiona din doua fire rasucite de lana colorata, alba si neagra sau alba si albastra si facut cadou in luna martie, perioada echinoctiului de primavara, cand aparea pe cer Luna Noua. Aromanii puneau Martisorul in ajunul zilei de 1 martie, adica in seara zilei de 28 sau 29 februarie. Sarbatorile cu ajun si calculul timpului in raport cu o anumita faza a Lunii sunt caracteristice calendarelor lunare care au precedat , atat la daci cat si la romani, actualele calendare solar-lunare. Obiceiul Martisorului este o secventa a unui scenariu ritual de innoire a timpului si anului primavara ,la nasterea si moartea simbolica a Dochiei. Dupa unele traditii , firul Martisorului , funie de 365 sau 366 de zile , ar fi tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. Asemanator Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul anului primavara, la nasterea timpului calendaristic . Intrucat Martisorul este inseparabil de traditia Dochiei carpatice, zeita materna, lunara si echinoctiala, se poate afirma cu certitudine autohtonia si vechimea multimilenara a obiceiului.Obiceiul a fost atestat in toate teritoriile locuite de romani si aromani. De la romani si aromani obiceiul a fost preluat si de alte popoare din centrul si sud-estul Europei.       GHINOIU,ION     Obiceiuri populare de peste an : Dictionar.   Bucuresti,1997