Pagini

luni, 25 martie 2013

La mulți ani doamnă..
25 martie 1942. S-a născut Ana Blandiana.


"Sunt copil născut la oraş, la Timişoara. Am crescut la Oradea, am făcut facultatea la Cluj şi am locuit în Bucureşti. Dar toată viaţa mea de scriitor i-am invidiat pe colegii mei care erau născuţi la ţară, pentru că mi se părea că au nişte rădăcini mai profunde, mai adevărate. La ţară am învăţat că nu există mai mare miracol decât a pune un grăunte, o sămânţă în pământ şi a privi cum iese din ea o plantă" A.B.
_____________________________________________________
Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărâ soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învaţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...
25 martie 1942. S-a născut Ana Blandiana.
La mulți ani doamnă.. 

"Sunt copil născut la oraş, la Timişoara. Am crescut la Oradea, am făcut facultatea la Cluj şi am locuit în Bucureşti. Dar toată viaţa mea de scriitor i-am invidiat pe colegii mei care erau născuţi la ţară, pentru că mi se părea că au nişte rădăcini mai profunde, mai adevărate. La ţară am învăţat că nu există mai mare miracol decât a pune un grăunte, o sămânţă în pământ şi a privi cum iese din ea o plantă" A.B.
_____________________________________________________
Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărâ soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învaţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu