Drăgaica, Sânzienele în tradiția populară

Suflet petrecut

Scăzută zării blândă e ţara minerală.
- Inel şi munte, iarbă de abur înzeuat.
A ofilirii numai această foarte pală
Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat.

Minţiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică
- Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap:
Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică,
Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap.

poezie de Ion Barbu din Joc secund (1930)

În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscuta sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica.

Deși sunt asociate sărbătorii creștine a Nașterii Sfantului Ioan Botezatorul si a Aducerii Moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Sânzienele își au originea într-un străvechi cult solar. Denumirea este preluata probabil, de laSancta Diana, zeița silvestră. Sânzienele erau considerate, încă din vremea lui Cantemir, ca reprezentări fitomorfe (Florile de Sânziene) si divinități antropomorfe. În credința populară, Sânzienele erau considerate a fi niște femei frumoase, niște adevărate preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om.

Nu este exclus ca în vremuri îndepărtate populația din munți să se fi întâlnit la momentele solstițiale (Sânzienele) sau echinocțiale pentru a savârși ritualuri închinate Soarelui. Megaliții din Munții Călimani pe care s-au descoperit însemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi mărturii în acest sens.

Conform tradiției, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele și păsările, umplu de leac și miros florile si tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor.

Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sânzienele sunt zâne bune. Dar ele pot deveni și forțe dăunătoare, lovindu-i pe cei păcătoși cu "lanțul Sânzienelor", pot stârni din senin și vijelii, pot aduce grindina, lasând câmpul fără de rod și florile fără de leac.

În ajunul sau în ziua de Sânziene se întâlneau practici si obiceiuri de divinație, de aflare a ursitei și a norocului în gospodărie.
Sărbătoarea Sânzienelor este una din cele mai îndrăgite sărbători ale verii care adună la un loc un impresionant număr de obiceiuri și acte magice : efectuarea  observațiilor astronomice  și meteorologice în funcție de momentul în care răsărea Constelatia Găinușei  în raport cu care se calcula apoi perioada favorabilă pentru semănatul grâului de toamnă;  culegerea celor mai multe plante de leac;  încingerea mijlocului cu tulpini de cicoare ( Cichorium intybus L.) pentru a preveni durerile de spate la secerișul care se apropie ; spălarea părului de către fete cu iarbă mare (Inula helenium L.) pentru a deveni plăcute feciorilor;  scalda rituală a fetelor și nevestelor tinere în ape curgătoare în locuri tăinuite sau tăvălirea lor prin pajiștile înrourate în nopțile de Sânziene pentru a fi frumoase și îndrăgite de-a lungul anului ; expunerea hainelor și așternuturilor la soare pentru a nu fi roase de molii ; umblatul cu făclia, producerea zgomotelor nocturne pentru alungarea spiritelor malefice practici de pomenire a morților,etc.

In dimineața de Sânziene înainte de răsăritul soarelui oamenii strângeau buchete de Sânziene pe care le împleteau în coronițe și le aruncau pe acoperișul caselor. Se considera că omul va trăi mult în cazul în care coronița rămânea pe casă sau, dimpotrivă, că va muri repede atunci când coronița aluneca spre marginea acoperișului sau cădea de pe acoperiș.

Fetele strângeau flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea premergătoare sărbătorii, în credința că își vor visa ursitul. În unele zone fetele își făceau coronițe din Sânziene pe care le lăsau peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineața găseau coronițele pline de rouă, era semn sigur de măritiș în vara care începea.

Gospodarii încercau să afle care le va fi norocul la animale tot cu ajutorul florilor de Sânziene, în seara din ajunul sărbătorii agățau cununi de Sânzienela colțul casei orientat către răsărit și dacă a doua zi în coronițe era prins păr de la anumite animale sau puf / pene de la păsări considerau că anul va fi bun  pentru acestea.

Florile culese în ziua de Sânziene prinse în coronițe sau legate în forma de cruce, erau duse la biserică pentru a fi sfințite și erau păstrate pentru diverse practici magice.

În această perioadă a anului cucul încetează a cânta, semn că a sosit vremea cositului fânețelor, prin păduri apar licuricii care luminează calea rătăciților, se răsucește frunza pe ramurile plopilor,teilor,ulmilor se organizează vestite Târguri de Sânziene, Drăgaică sau de Fete . Sărbătoarea se numește Sânziene în sud-vestul, nordul și centrul țării (Oltenia,Banat,Tranilvania,Maramureș,Bucovina,Moldova centrală și de nord) și Drăgaică în restul teritoriului(Moldova de sud, Dobrogea,Muntenia).

Surse : GHINOIU Ion     Obiceiuri populare de peste ani / Dictionar.  Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale  Române,1997                            

               CrestinOrtodox.ro