Pagini

marți, 23 mai 2017


”Ștrumfii” la bibliotecă!

Motto
„Fiecare carte pare că închide în ea un suflet. Şi, cum o atingi cu ochii şi cu mintea, sufletul  ţi  se deschide ca un prieten bun.”
                                                      Maxim Gorki





                  Pornind de la ideea că preşcolarul trebuie scos cât mai mult din atmosfera obişnuită a grădiniţei şi antrenat la acţiuni care vizează apropierea de carte, de lectură, de lumea poveştilor, astăzi  ”Ștrumfii” de la grupa mare de la Grădinița ”Floare de colț”, însoțiți de d-nele educatoare Mariana Crăciunescu și Ana Belavici au venit la bibliotecă.   Au pățit pentru prima oară într-o bibliotecă, am făcut cunoștință,  au ascultat cu atenție explicațiile despre ce înseamnă o bibliotecă și care este rolul ei, au rămas uimiți de mulțimea cărților.  Colaborarea Grădiniţă - Bibliotecă reprezintă un obiectiv important deoarece prin acest parteneriat se propune familiarizarea copiilor cu lumea fascinantă a cărţilor pentru copii.  Copilul trebuie să perceapă cartea ca pe un domeniu care merită să fie cucerit, ca pe un prieten mereu alături de el, un prieten care îi vorbeşte, îi dă sfaturi bune şi care nu-l trădează  niciodată.
         Lucrurile aflate din cărţi îi îmbogăţesc mintea şi sufletul , îl ajută să se înţeleagă pe sine şi pe ceilalţi, iar dacă ar fi să asculte sfatul ciocârliei, aceasta i-ar spune:
                   “Când plictisit şi singur te socoţi
                   Şi vrei să scrii compuneri şi nu poţi
                   Gândeşte-te la trilurile mele
                   Căci zi de zi trudesc cu drag la ele
                   Păstrează crezul meu lângă-al tău gând
                   Ce faci,copile, să nu faci oftând!”


Răsfoim, ne amuzăm, dar parcă e mai interesantă cartea prietenului meu!
Am intrat în labirintul rafturilor cu cărți
Suntem preocupați 
Edi este fascinat de cartea multiplan cu lumea faraonilor
Aici chiar citește (după imagini)!
Antonia și prietena ei
Albă ca zăpada a coborât din paginile poveștii!

miercuri, 22 martie 2017


Oaspeți la bibliotecă!


         


                  Însoțiți de d-na învățătoare  Camelia Staicu, elevii clasei a II- a au pășit  cu pași sfioși pentru prima dată într-o bibliotecă. Totul era aranjat si bine pus la locul său .                 Se auzeau numai șoaptele copiilor care  au pătruns printre rafturile 
 pline de cărți cu coperți viu colorate  și cu titluri atrăgătoare așezate în ordine alfabetică care abia așteptau să fie răsfoite și cititeAu aflat care este rostul bibliotecii, ce beneficii dobândesc prin lectură, cum își pot amplifica abilitățile de scriere, de îmbogățire a vocabularului, de ridicare a nivelului de cunoaștere. Am citit, am descoperit cărți, autori, am povestit și timpul a zburat, iar înainte de a pleca s-au informat cum pot deveni utilizatori ai bibliotecii publice. Bucuria a fost mare atât din partea lor cât și din partea mea ca slujitor al cărții. 














                 

luni, 6 martie 2017


 Recomandare de lectură

  ”CARTEA OGLINZILOR”(The Book of Mirrors) de EUGEN OVIDIU CHIROVICI
         
      


       Am citit în presă despre un autor pe care îl cunoșteam, recunosc, mai mult ca jurnalist. Mi-a suscitat interesul și la recomandarea               d-nei Mirela Opreanu de la Librăria ”Sabin Opreanu” (căreia îi mulțumesc că mi-a făcut duminica mai frumoasă!) am citit  ”CARTEA OGLINZILOR”(The Book of Mirrors) de EUGEN OVIDIU CHIROVICI primul lui  roman în limba engleză care a năucit lumea literară , considerat un   „fenomen editorial internaţional“ (The Guardian) .
       Vă recomand să îndrăzniți să citiți acest roman constituit din trei părți,  cu fraze clare, concise, în care fiecare cuvânt  este exact în locul care trebuie să fie  și care îți oferă un confort deosebit al lecturii și îți garantează petrecerea în mod plăcut a timpului.
            Ediția în limba română a fost publicată la Editura RAO și a fost lansată pe piață în 04.02.2017. Volumul, despre festele jocului minţii, este deja publicat în peste 38 de ţări din toată lumea. 


„Inteligent şi sofisticat. O crimă povestită aşa cum Picasso picta tablouri.“ Lee Child

„O intrigă foarte bine pusă la punct. Un roman incredibil şi scris cu măiestrie. Nici nu îţi dai seama că este scris de cineva pentru care engleza nu este limbă maternă“, scrie Rachel Mills, Peters Fraser & Dunlop (PFD), Londra.

„Un roman cu adevărat genial, care m-a captivat de la prima pagină.“ Francesca Pathak, editor la Century

„O poveste captivantă despre natura iluzorie a percepţiei şi a memoriei.“ Tammy Cohen
         
          



         Cine este Eugen Ovidiu Chirovici

Eugen Ovidiu Chirovici, autor al unui thriller care s-a dovedit a fi un „fenomen editorial internaţional“ (The Guardian) a dat lovitura pe piaţa internaţională de carte aşa cum nici un alt român nu a mai reuşit pană acum. Scriitorul s-a născut în 11 mai 1964, în Făgăraş, judeţul Braşov. Este economist, scriitor, jurnalist şi pictor. După ce a absolvit Facultatea de Comerţ din cadrul Academiei de Studii Economice (ASE) din Bucureşti, a intrat în presă (Curierul naţional) în anul 1991. Între 1992 şi 2000, a ocupat succesiv funcţiile de redactor, şef secţie, redactor-şef adjunct şi redactor-şef al Curierului naţional, colaborând, în acest timp, la numeroase posturi radio şi TV (BBC, Europa liberă, TVR etc.). A publicat peste 1000 de articole în România şi în străinătate. Este autorul a numeroase romane şi cărţi de eseistică şi istorie economică. În ultimii 15 ani a fost publicat exclusiv de Editura RAO, fiind unul dintre cei mai de succes autori români. Din 2005, editura RAO publică titlurile lui Eugen Ovidiu Chirovici. Mai puteţi citi şi: O amintire de la Paris, Sanitarium, Cine a ucis-o pe Nora Jones, Hoodoo Creek, Pulbere neagra, Voodoo, labirynth.com, Misterele Istoriei, Puterea, La broasca leşinată, Suflete la preţ redus, A doua moarte.Citeste mai mult: adev.ro/okngmx






„Amintirile sunt ca nişte gloanţe. Unele doar şuieră pe lângă tine şi te înspăimântă. Altele te nimeresc în plin şi te fac bucăţi.“ Richard Kadrey, Kill the Dead

miercuri, 1 martie 2017




          LA UN NOU ÎNCEPUT, GÂNDURI CARE TE PUN ...                                                                   PE GÂNDURI




                         GÂNDURI  PENTRU  UN  OM  OCUPAT 

                                                               OCTAVIAN PALER 
           Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.

           Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des.

           Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa, dar nu cum să ne facem o viaţă.

           Am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor.

           Am ajuns până la lună şi înapoi,dar avem probleme când trebuie să traversăm strada, să facem cunoştinţă cu un vecin.

           Am cucerit spaţiul cosmic, dar nu şi pe cel interior.

           Am făcut lucruri mai mari, dar nu mai bune.
           Am curăţat aerul, dar am poluat solul.

           Am cucerit atomul, dar nu şi prejudecăţile noastre.

           Scriem mai mult, dar învăţăm mai puţin.

           Plănuim mai multe, dar realizăm mai puţine.

           Am învăţat să ne grăbim, dar nu şi să aşteptăm.

           Am construit mai multe calculatoaresă deţină mai multe informaţii, să producă mai multe copii ca  niciodată,dar comunicăm din ce în ce mai puţin.
           Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei încete; oamenilor mari şi caracterelor meschine; profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale.

           Acestea sunt vremurile în care avem două venituri, dar mai multe divorţuri… case mai frumoase, dar cămine destrămate.

                     Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unică folosinţa, moralitate de doi bani. Aventuri de-o noapte…Corpuri supraponderale şi pastile care îţi induc orice stare de la bucurie la linişte, la moarte.

           Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.

       

           Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele iubite,pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.

           Aminteşte-ţi să spui o vorbă bună copilului care te venerează, pentru că acel copil va creşte curând şi va pleca de lângă tine.

           Aminteşte-ţi să-l îmbrăţişezi cu dragoste pe cel de lângă tine,pentru că aceasta este singura comoară pe care o poţi oferi cu inima si nu te costă nimic.

           Aminteşte-ţi să spui „TE IUBESC” partenerului şi persoanelor pe care le îndrăgeşti,
dar mai ales sa o spui din inimă.


           O sărutare şi o îmbrăţişare vor alina durerea atunci când sunt sincere.

           Aminteşte-ţi să-i ţii pe cei dragi de mână şi să preţuieşti acel moment, pentru că, într-o zi, acea persoană nu va mai fi lângă tine.
  
           Fă-ţi timp să iubeşti, fă-ţi timp să vorbeşti, fă-ţi timp să împărtăşeşti gândurile preţioase pe care le ai.






FIR ALB, FIR ROȘU   -    ISTORIA MĂRŢIŞORULUI











ISTORIA MĂRŢIŞORULUI 

Mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, care apare în tradiția românilor și a unor populații învecinate.  Femeile și fetele primesc mărțișoare și le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. Împreună cu mărțișorul se oferă adesea și flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
           Originile sărbătorii mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte.                Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea. Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât. Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova și Bucovina mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă-roșie, și era purtat de copii în jurul gâtului. Fetele adolescente purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr și să-l păstreze până la sosirea primilor cocori și înflorirea arborilor. La acel moment, fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui copac sau altul, iar moneda o dădeau pe caș. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv. In alte documente, istoria martisorului are la baza atestari documentare inca din secolul trecut

MITURI ALE MARTISORULUI   

Voinicul care a eliberat Soarele : un mit povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii și-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea către frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.
             Lupta Primăverii cu Iarna : conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.  . Istoria martisorului incepe cand Soarele intruchipat intr-un barbat chipes cobora pe pamant pentru a dansa hora in sate. Un dragon l-a rapit si l-a inchis intr-un beci al unui palat. Nimeni nu indraznea sa-l salveze pe Soare. Un tanar curajos a calatorit 3 anotimpuri (vara, toamna si iarna) pana a gasit castelul si s-a luptat cu dragonul multe zile pana a reusit sa-l infranga. Soarele a fost eliberat iar sangele tanarului ranit cadea pe zapada transformand-o in ghiocei, mesageri ai primaverii. Tanarul curajos a murit fericit vazand ca viata sa a servit unui scop atat de nobil: venirea primaverii. Istoria martisorului mai spune ca de atunci exista obiceiul ca bărbații sa ofere doamnelor si domnisoarelor amulete: un fir alb impletit cu unul rosu.

              În prezent, mărțișorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belșug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României și Moldovei, pomii sunt împodobiți de mărțișoare. În Republica Moldova, în fiecare an are loc festivalul muzical „Mărțișor”, care începe pe data de 1 martie și durează până la 10 martie. În acest an, festivalul se află la ediția a 44-a. În unele județe ale României, mărțișorul este purtat doar primele două săptămâni. În localitățile transilvănene mărțișoarele sunt atârnate de uși, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se poate de speriat duhurile rele. În județul Bihor de crede că dacă oamenii se spală cu apa de ploaie căzută pe 1 martie, vor deveni mai frumoși și mai sănătoși. În Banat fetele se spală cu zăpadă pentru ca să fie iubite. În Dobrogea mărțișoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi aruncate în aer pentru ca fericirea să fie mare și înaripată.În zona Moldovei pe 1 martie se oferă mărțișoare băieților de către fete, aceștia oferind la rândul lor fetelor mărțișoare de 8 martie (o mică diferență față de restul țării). Obiceiuri asemănătoare se pot întâlni în zona Balcanilor, în Bulgaria unde se cheamă Martenița (Мартеница), Macedonia, Albania. Astăzi e prima zi de primăvară, prilej de bucurie pentru fiecare dintre noi. Bucurie pe care o vom împărtăşi cu toţi cei apropiaţi cărora, dacă nu le-am pregătit din timp un mărţişor sau o floare, măcar le vom oferi un zîmbet plin de speranţă. Aşa-i tradiţia, pe care inclusiv dacii o respectau.  În vechime, mărţişoarele se purtau pînă înfloreau pomii, iar apoi se atîrnau de crengile acestora, pentru a le feri de îngheţ şi a favoriza roade bogate. Despre mărţişor au apărut şi multe legende care s-au transmis din generaţie în generaţie. Multe sînt legate de baba Dochia, personaj din mitologia populară. Una dintre aceste legende spune că o femeie bătrînă, care se numea Dochia, avea o fiică vitregă pe care o chinuia cu munci grele. Într-o zi de iarnă, Dochia i-a dat fetei o haină neagră şi i-a cerut să o spele la rîu pînă devine albă ca zăpada. S-a chinuit degeaba fata şi a cuprins-o disperarea, căci, cu cît spăla mai tare, haina se înnegrea. Atunci a apărut un bărbat care se numea Mărţişor şi i-a dăruit fetei o floare fermecată, roşie şi albă, care a făcut o minune şi haina cea neagră s-a făcut albă ca neaua. Se spune că, de ciudă, baba a plecat în lume, iar pe drum şi-a aruncat furioasă cojoacele... Mărţişorul, ca sărbătoare populară românească, celebrează venirea primăverii. În cea mai mare parte a ţării se oferă persoanelor apropiate mărţişoare, ca mici semne de preţuire şi dragoste . După tradiţie, mărţişorul este alcătuit dintr-o fundiţă de mătase roşu cu alb, care semnifică împletirea dintre iarnă şi primăvară, şi la care se adaugă alte simboluri ale norocului. Mărţişoarele se poartă la vedere o săptămînă sau două. În Bucovina, în zona Gura Humorului–Cîmpulung Moldovenesc, în prima zi de martie sînt răsfăţaţi bărbaţii. Doamnele sînt cele care oferă mărţişoare sau mici obiecte simbolice, ca diploma pentru cel mai bun soţ, şef ori amant. Micile suveniruri sînt cumpărate de la comercianţi veniţi special de la sute de kilometri şi sînt oferite şi primite cu bucurie. Nu există o explicaţie pentru inversarea obiceiului, dar acesta se păstrează cu străşnicie. De altfel, doamnele bucovinence nu pierd nimic dacă fac astfel de gesturi delicate pentru partenerii lor: impresionaţi, aceştia se simt foarte obligaţi ca, de opt martie, să întoarcă partenerelor investiţia sentimentală înmiit
Surse : www.public.asu.edu
Ghinoiu, Ion  Obiceiuri populare de peste ani. București,1997

luni, 27 februarie 2017

MEMORIA ZILEI :  JOHN STEINBECK


                                        ( 27 februarie 1902 - 20 decembrie 1968)

                      John Earnest Steinbeck(n. 27 februarie 1902, Salinas, California - d. 20 decembrie 1968,
 New York)  a fost un scriitor american al mijlocului secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru
Literatură în anul 1962. El este cunoscut pentru romanul cu care a câștigat Premiul Pulitzer, Fructele mâniei (1939), romanele La răsărit de Eden (1952) și Șoareci și oameni (1937).  John Steinbeck a fost autorul a douăzecișișapte de cărți, acestea incluzând șaiprezece romane, șase cărți non-ficțiune și cinci colecții de povestiri. Primul său succes a fost Cartierul Tortilla (1935),apoi scrie o serie de lucrări scurte , urmate de adevărata sa capodoperă , Fructele mâniei.
             Vă recomand să citiți Perla de John Steinbeck , " Steinbeck într-o formă de zile mari"
(New York Times):" În oraș se spune povestea perlei uriașe - cum a fost ea găsită și cum a fost pierdută. Se povestește despre Kino, pescarul, și despre nevasta lui, Juana, și despre pruncul lor Coyotito. [...] Dacă această poveste este o parabolă, atunci poate că fiecare îi va afla un tâlc și își va citi în ea propria viață. Oricum, în oraș se povestețte că ..." Vrei  continuarea? Vino și împrumută cartea de la bibliotecă!

     Bibliografie
  • Cup of Gold (Cupa de aur) (1929)
  • The Pastures of Heaven (Pășunile Raiului) (1932)
  • The Red Pony (Poneiul roșu) (1933)
  • To a God Unknown (Către un zeu necunoscut) (1933)
  • Tortilla Flat (Cartierul Tortilla) (1935)
  • In Dubious Battle (Nehotărâții sorți ai bătăliei) (1936)
  • Of Mice and Men (Oameni și șoareci) (1937)
  • The Grapes of Wrath (Fructele mâniei) (1939)
  • Sea of Cortez (Marea lui Cortez) (1941)
  • Cannery Row (Strada Sardinelor) (1945)
  • The Pearl (Perla) (1947)
  • The Wayward Bus (Autobuzul capricios) (1947)
  • Log from the Sea of Cortez (1951)
  • East of Eden (La răsărit de Eden) (1952)
  • Sweet Thursday (Joia dulce) (1954)
  • The Short Reign of Pippin IV (Scurta domnie a lui Pepin al IV-lea) (1957)
  • Once There Was A War (1958)
  • The Winter of Our Discontent (Iarna vrajbei noastre) (1961
  • Travels with Charley in Search of America (Eu și Charley descoperim America) (1962)
  • America and Americans (1966)
  • Journal of a Novel: The East of Eden Letters (Jurnalul unui roman, scrisori despre "La răsărit de Eden") (1969)
  • Viva Zapata! the Original Screenplay (1975)
  • The Acts of King Arthur and His Noble Knights (1976)
  • Working Days: The Journals of the Grapes of Wrath 1938–1941 (1989)

Scenarii de film

  • 1941 - The Forgotten Village (film documentar)
  • 1943 - Lifeboat - regia: Alfred Hitchcock
  • 1947 - The Pearl – regia: Emilio Fernández
  • 1949 - The Red Pony – regia: Lewis Milestone
  • 1952 - Viva Zapata! - regia: Elia Kazan
  • 1952 - O’Henry’s Full House

Traduceri in limba română


vineri, 24 februarie 2017

                  DRAGOBETELE SARUTA  FETELE !











         La 24 februarie, in ziua candBiserica Ortodoxa sarbatoresteAflarea capului Sf. Ioan Botezatorul, spiritualitatea populara consemneaza ziua lui Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei dispozitii.
 Dragobete era ziua cand fetele si baietii se imbracau in haine de sarbatoare si, daca timpul era frumos, porneau in grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand primele flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi ghiocei, viorele si tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra pana la Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare. Daca, intamplator, se nimerea sa gaseasca si fragi infloriti, florile acestora erau adunate in buchete ce se puneau, mai apoi, in lautoarea fetelor, in timp ce se rosteau cuvintele: "Floride fraga/Din luna lui Faur/La toata lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti".
Etimologia cuvantului Dragobete
Una din ipoteze este ca Dragobete ar putea proveni din slava veche: dragu biti - a fi drag. O alta ipoteza spune ca numele provine din cuvintele dacice trago - tap si bete - picioare (pedes, in latina). Pierzandu-se limba daca, trago a devenit drago, iar pede - bete (cum se numesc cingatoriile inguste, fasiile tesute). Tapul simbolizeaza puterea de procreare, forta vitala, fecunditatea.
Culegatorii de folclor de la sfarsitul veacului al XIX-lea si din prima parte a secolului al XX-lea au mai inregistrat si alte denumiri pentru aceasta sarbatoare, precum "Ioan Dragobete", "Dragostitele", "Santion de primavara", "Cap de primavara" sau "Cap de vara intai", dar si "Dragomiru-Florea" sau "Granguru". In unele traditii este numit  fiu al Babei Dochia si cumnat cu eroul vegetational Lazarica.
            Conform creștinordodox.ro, în lumea satelor, această presupusă logodnă a păsărilor a fost adoptată simbolic de către oameni. Se credea ca păsările neîmperecheate în această zi rămâneau stinghere până la Dragobetele din anul viitor, ceea ce era valabil şi în lumea oamenilor, spune profesorul Ion Ghinoiu. Se adună flori de primăvară În dimineaţa zilei de 24 februarie, tinerii ieşeau din sat la pădure, făceau o horă, se sărutau şi se strîngeau în braţe. Fetele adunau flori de primăvară pe care le foloseau pentru descântecele de dragoste. Viorelele şi tămâioarele erau păstrate până la Sanziene, pe 24 iunie, când erau aruncate pe o apă curgătoare. Exista credinţa că cele care nu faceau acest lucru, rămâneau nelogodite. Pretutindeni se auzea zicala: "Dragobetele sărută fetele!". Din zăpada netopită până la Dragobete, fetele şi nevestele tinere îşi făceau rezerve de apă cu care se spălau în anumite zile ale anului, pentru păstrarea frumuseţii. Dragobetele trebuia ţinut cu orice preţ: dacă nu se făcea cumva Dragobetele, se credea că tinerii nu se vor îndrăgosti în anul care urma. Cine aude pupăza va fi harnic În credinţa populară, pentru 24 februarie, s-au înrădăcinat o serie de superstiţii care sunt păstrate cu sfinţenie. De Dragobete nu se lucrează pentru că e rău de pocituri şi lovituri. •    Dacă plouă în ziua de Dragobete, primăvara va fi lungă şi frumoasă; •    Cine va auzi pupăza în ziua de Dragobete, va fi harnic tot anul; •    În această zi, de Dragobete, nu se coase, nu se spală, nu se merge la câmp, în schimb se face curaţenie pentru ca zilele ce vor urma sa aibă spor în toate; •    Dacă până la Dragobete nu a fost brumă, atunci nici nu va mai fi curând.

  Surse : Ghinoiu,Ion  Obiceiuri populare de peste ani / Dictionar.  București  :  Editura Fundației Culturale Române,                           2013.
                p. 65-66
                adev.ro/n1hnby