VASILE ALECSANDRI - 196 de ani de la naștere             21 iulie 1821 - 22 august 1890

           A fost unul dintre fruntașii mișcării revolutionare din Moldova, redactând împreună cu Kogălniceanu și C. Negri Dorințele partidei naționale din Moldova, principalul manifest al revoluționarilor moldoveni.În 1854 - Apare sub conducerea sa România literara, revista la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogalniceanu, Al. Russo, dar si muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu.În 1859 - Este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis în Franta, Anglia si Piemont pentru a pleda în scopul recunoașterii Unirii. Primește Premiul Academiei pentru Literatură în 1881.

Opera. Evoluție și tendințe

În 1843 apare, în Albina Românească, Tătarul, prima poezie care va face parte din ciclul Doine și lăcrămioare. Tot acum scrie poeziile Baba Cloanta, Strunga, Doina, Hora, Crai nou. În 1848 scrie poezia Catre români, intitulata mai târziu Desteptarea României.În 1850, dupa o absenta de aproape doi ani, Vasile Alecsandri se întoarce în tara; publica în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimos, Blestemul, Serb sarac, Mioara, Mihu Copilul. Începe sa lucreze la ciclul Chiritelor cu Chirita în Iasi. Aceasta va fi urmata de Chirita în provincie (1852), Chirita în voiagiu (1864) si Chirita în balon (1874). La Teatrul National se joaca Chirita în Iasi sau Doua fete s-o neneaca.În 1852 apare volumul Poezii poporale. Balade (Cântice batrânesti). Adunate si îndreptate de d. V. Alecsandri. Tipareste primul volum de teatru Repertoriul dramatic, care contine piesele Iorgu de la Sadagura, Iasii în carnaval, Peatra din casa, Chirita la Iasi, Chirita în provincie. În 1853 apare volumul Poezii poporale. Balade adunate si îndreptate de V. Alecsandri, partea a II-a. Publica la Paris primul volum de poezii originale: Doine si lacrimioare. În 1856 apare în Steaua Dunarii, revista lui Kogalniceanu, poezia Hora Unirii.În 1874 publica Boieri si ciocoi, una dintre cele mai importante comedii, o fresca sociala de dimensiuni considerabile. Tot în Convorbiri literare publica nuvela Calatorie în Africa. În 1875 se editeaza Opere complete, cuprinzând Poezii (I-III) si Teatru (IV). În 1876 se publica volumul Proza. În 1877, odata cu poezia Balcanul si Carpatul începe seria Ostasilor nostri. În 1878 apare volumul Ostasii nostri, închinat eroismului românilor în razboiul din 1877. În 1881 apare ultimul volum din Opere complete, care cuprinde ciclurile Legende noua si Ostasii nostri.În evolutia artistica a lui Alecsandri se pot distinge cel putin trei momente, trei vârste aflate în deplina corelatie cu epoca plina de transformari prin care trece societatea româneasca a acelor timpuri.Debutul sau sta sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric (Buchetiera de la Florenta, Doine si lacrimioare) dar si al unei necrutatoare critici a ridicolului social în piesa Iorgu de la Sadagura sau în ciclul "Chiritelor". Acest romantism tipic, caracteristic literaturii române din perioada pasoptista, are în literatura lui Alecsandri cea mai înalta masura în Balta alba si în Desteptarea României si, de cele mai multe ori se prelungeste prin unele texte pâna dupa Unire.O a doua etapa, asa-zisa de limpezire, de obiectivare a viziunii si a mijloacelor artistice, se poate observa începând cu prozele calatoriei în Africa si terminând cu expresia artistica matura din pasteluri si din unele legende.Cea de-a treia etapa îl face sa revina spre teatru, cu o viziune în general romantica, viziune filtrata însa printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o seninatate a întelegerii care îl apropie de clasicism. Epoca în care traieste Alecsandri este fundamental romantica, dar fara îndoiala ca a vorbi despre clasicism si romantism la modul concret (implicând asadar o constiinta si practica concreta), e o aventura la fel de mare ca aceea de a descoperi marile curente europene într-o literatura cu alta evolutie culturala si istorica decât cele din vestul Europei.Dupa 1840, când psihologia romantica patrunde mai adânc, poetul începe sa sufere de ceea ce s-a numit <<sentimentul incomplenitudinii, dar, în aceeasi masura, sufera de teama de dezordine în lumea fizica si morala. Haosul îi provoaca viziuni negre. Lânga senzatia de axfisie si dorinta de expansiune sta, mereu, un treaz sentiment al ordinei, sta vointa (la Grigore Alexandrescu, Heliade, mai ales) de a împaca elementele în <<sfada>>.Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprima începuturilor poeziei românesti o configuratie dialogica. Pe de-o parte revolta si idealurile, transfigurate în asa zisele universuri compensative: revolta, erotica, sentimente ale individualului raportat la lume, tipic romantice, construite pe marile modele ale literaturii occidentale (Lamartine, Victor Hugo etc), iar pe de alta parte tentatia de a imprima acestei miscari de emancipare o ordine, o coerenta, care nu putea fi gasita decât în marile modele ale literaturii clasice, adica în încercarea de a obiectiva viziunea si mijloacele artistice, initial, iar mai apoi în luciditatea interogarii lumii, în gustul contrastelor tragice nascute de interactiunea dintre epoci, de ruptura dintre ele.

Autorul dramatic

În perioada 1878 - 1879, la conacul sau de la Mircesti, scrie drama istorica romantica Despot-Voda. Premiera a avut loc în octombie 1879 pe scena Teatrului National din Bucuresti. Piesa fusese citita în cenaclul Junimii din 8 mai 1879, printre auditori aflându-se Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale. Pe data de 30 septembrie 1880, i s-s jucat drama Despot Voda. La Montpellier este premiat pentru poezia Cântecul gintei latine. Scrie feeria nationala Sânziana si Pepelea.Începe sa lucreze în 1882 la piesa Fantâna Blanduziei, pe care o va termina anul urmator. Sunt celebre epistolele pe care Ion Ghica i le trimite. În 1884 piesa Fântana Blanduziei este reprezentata la Teatrul National din Bucuresti.Scrie si citeste în cenaclul Junimea drama Ovidiu. În 1885, Teatrul National prezinta drama Ovidiu a lui Vasile Alecsandri.În 1886, Titu Maiorescu a publicat în Convorbiri literare articolul Poeti si critici; acesta se încheie cu o privire sintetica asupra operei lui Alecsandri:

„A lui lira multicolora a rasunat la orice adiere ce s-a putut destepta din miscarea poporului nostru în mijlocia lui. În ce sta valoarea unica a lui Alecsandri? În aceasta totalitate a actiunilor sale literare“.

Volume de teatru. Comedii
Chirita în provintie (1852)
Chirita în voiagiu (1864)
Chirita în balon (1874)

Volume de poezie
Poezii populare. Balade (Cântice batrânesti), 1852
Poezii populare. Balade adunate si îndreptate de V. Alecsandri, partea a II-a, 1853
Doine si lacramioare, 1853

Proze
Istoria unui galben
Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florenta
Iasii în 1844
Un salon din Iasi
Românii si poezia lor
O primblare la munti
Borsec
Balta-alba
Calatorie în Africa.
Un episod din anul 1848

Proze din periodice
Satire si alte poetice compuneri de printul Antioh Cantemir
Melodiile românesti
Prietenii românilor
Lamartine
Alecu Russo
Dridri, (roman scris în 1869, publicat în 1873)
Din albumul unui bibliofil
Vasile Porojan
Margarita, (nuvela scrisa în 1870, din ea fiind publicata numai un mic episod în 1880)
Introducere la scrisorile lui Ion Ghica catre Vasile Alecsandri
Drame
Cetatea Nemtului
Lipitorile satelor
Sgârcitul risipitor
Despot Voda, drama istorica
Fântâna Blanduziei
Ovidiu

Opere complete
Opere complete, 1875

Casa memorială   Vasile Alecsandri

Stelele’n cer

MEMORIA  CULTURALA         
TRECUT-AU ANII...   MIHAI EMINESCU - 128 DE ANI DE TĂCERE
    
          

                  E iunie, 15. Azi, ca niciodată, au înflorit teii și mirosul lor îmbătător îți poartă gândul la el, la Poet. Au trecut 128 de ani de la trecerea lui din această lume lăsându-ne mai săraci, mai triști... Pe data de 15 iunie 1889, la ora 4.00 dimineaţa, se stingea în Sanatoriul de Boli Mentale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti, genialul poet Mihai Eminescu. Moartea nu i-a fost pe măsura creaţiei. A decedat într-un halat ponosit, pe un pat metalic de spital, închis în ”celula” sa din spital.   
Citeste mai mult: adev.ro/nx0dig
                  Ne-a lăsat o moștenire inegalabilă drept pentru care astazi, și nu numai, lumea întreagă îl comemorează și îl citește. 

ULTIMA POEZIE: Stelele’n cer

Stelele’n cer ar fi ultima poezie scrisă de Mihai Eminescu, acum 128 de ani, înainte de ridicarea sa printre stele. Această poezie a fost găsită în buzunarul halatului de spital, în care poetul era îmbrăcat înainte de moarte.

Stelele’n cer

sursa:civicmedia.ro

Stelele’n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor

Până ce pier…

După un semn
Clătind catargele,
Tremură largile
Vase de lemn:

Nişte cetăţi
Veghiind întinsele
şi necuprinsele,
Singurătăţi…

Orice noroc
şi’ntinde-aripele
Gonit de clipele
Stării pe loc.

Până ce mor,
Pleacă-te îngere
La trista-mi plângere
Plină de-amor.

Nu e păcat ?
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat ?

Cum au dispărut 10 mari scriitori ... ai umanitatii !!!





1.Eschil
Dacă apocrifele nu ne mint, marele autor de tragedii greceşti ar fi avut parte de un sfârşit cel puţin hilar.  Se spune că Eschil se plimba liniştit prin Sicilia, când a fost lovit fix in moalele capului de o broască ţestoasă căzută din ghearele unui vultur!

2.Christopher Marlowe
Dramaturg englez din perioada elisabetană, Marlowe era un spirit polemic. Pofta de ceartă şi
dragostea pentru alcool i-au adus sfârşitul. Dramaturgul a fost înjunghiat în burtă de un bun amic,
după ce petrecuseră o seară întreagă, adresându-şi la beţie tot felul de insulte!

3.Percy Shelley
Autorul poemului„Prometeu descătuşat” a murit înecat în GolfulSpezia şi a fost incinerat câteva
săptămâni mai târziu, când apele i-au adus trupul la mal. Aparent, nimic neobișnuit. Ceea ce
puţină lume ştie este că trupul lui Shelley a ars, dar  inima… nu. Scriitorul suferea de o boală care a produs calcifierea muşchiului, motiv pentru care acesta a refuzat să ia foc! Inima sa a fost păstrată multă vreme într-un borcan, în biroul soţiei sale, Mary Shelley.

4.Francis Bacon
Băiatul ăsta, scriitor englez de felul lui, era un mare gurmand şi avea convingerea că, dacă umpli
un fazan cu zăpadă, ai toate toate şansele să-i păstrezi carnea proaspătă pentru mai multă vreme.
Aşa că a umblat brambura prin zăpadă o zi întreagă, cu fazanul după el. S-a îmbolnăvit de pneumonie şi, câteva zile mai târziu, a murit!

5.Tennesse Williams
Pe el îl ştiţi probabil din „Pisica pe acoperişul fierbinte” şi „Un tramvai numit dorinţă”, două piese de teatru celebre, ce au dat naştere unor ecranizări cinematografice nu mai puţin celebre. Williams era narcoman, alcoolic şi un fumător înrăit. A trăit 71 de ani, după care a murit înecat. Nu cu apă, nici cu pastile, ci cu capacul de la tubul său de pilule!

6.Edgar Allan Poe
Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu Poe. A fost găsit într-o noapte, zăcând semi-conştient pe o 
stradă din Baltimore, îmbrăcat în nişte haine care nu-i aparţineau. A fost dus la spital, dar a murit 7 zile mai târziu. Avea 40 de ani. Era unul dintre cei mai mari poeţi americani.

7.Mark Twain
S-a născut în 1835, odată cu apariţia cometei Halley. Şi a murit în 1910, tot odată cu ea. Pe 21 aprilie, când Halley se afla cel mai aproape de Pământ, Mark Twain a suferit un atac de cord, în urma căruia a murit.

8.Daniel Defoe
Om cu multe datorii, scriitorul american a murit în mod misterios, în timp ce se încerca să se ascundă de nişte cămătari insistenţi. Cotlonul întunecos în care s-a ascuns era foarte strâmt şi lipsit de aerisire, aşa că scriitorul, înţepenit acolo, nu a mai putut ieşi afară şi a murit asfixiat.

9.Virginia Woolf
S-a luptat o viaţă cu depresia şi n-a rezistat decât până la vârsta de 59 de ani. Copleşită de dezastrele produse de către cel de-al doilea Război Mondial şi nemulţumită de întreaga ei operă, Virginia şi-a umplut buzunarele cu pietre şi a intrat în râul Ouse, în care s-a înnecat, de bună voie.

10.Ernest Hemingway
Înainte să moară, Hemingway a avut parte de două evenimente simbolice, cu totul ieşite din comun. Avionul în care se afla, pe timpul unei călătorii în Africa, s-a prăbuşit în junglă. Iar al doilea avion, trimis pe urmele supravieţuitorilor… s-a prăbuşit şi el! Heminguay şi-a petrecut ultimii ani de viaţă suportând nişte dureri crunte. Atunci când efectele celor două accidente aviatice i-au afectat memoria într-atât de mult, încât nu mai era capabil să scrie, a preferat să se împuşte în cap.

”Ștrumfii” la bibliotecă!

Motto
„Fiecare carte pare că închide în ea un suflet. Şi, cum o atingi cu ochii şi cu mintea, sufletul  ţi  se deschide ca un prieten bun.”
                                                      Maxim Gorki





                  Pornind de la ideea că preşcolarul trebuie scos cât mai mult din atmosfera obişnuită a grădiniţei şi antrenat la acţiuni care vizează apropierea de carte, de lectură, de lumea poveştilor, astăzi  ”Ștrumfii” de la grupa mare de la Grădinița ”Floare de colț”, însoțiți de d-nele educatoare Mariana Crăciunescu și Ana Belavici au venit la bibliotecă.   Au pățit pentru prima oară într-o bibliotecă, am făcut cunoștință,  au ascultat cu atenție explicațiile despre ce înseamnă o bibliotecă și care este rolul ei, au rămas uimiți de mulțimea cărților.  Colaborarea Grădiniţă - Bibliotecă reprezintă un obiectiv important deoarece prin acest parteneriat se propune familiarizarea copiilor cu lumea fascinantă a cărţilor pentru copii.  Copilul trebuie să perceapă cartea ca pe un domeniu care merită să fie cucerit, ca pe un prieten mereu alături de el, un prieten care îi vorbeşte, îi dă sfaturi bune şi care nu-l trădează  niciodată.

         Lucrurile aflate din cărţi îi îmbogăţesc mintea şi sufletul , îl ajută să se înţeleagă pe sine şi pe ceilalţi, iar dacă ar fi să asculte sfatul ciocârliei, aceasta i-ar spune:

                   “Când plictisit şi singur te socoţi

                   Şi vrei să scrii compuneri şi nu poţi

                   Gândeşte-te la trilurile mele

                   Căci zi de zi trudesc cu drag la ele

                   Păstrează crezul meu lângă-al tău gând

                   Ce faci,copile, să nu faci oftând!”

Răsfoim, ne amuzăm, dar parcă e mai interesantă cartea prietenului meu!

Am intrat în labirintul rafturilor cu cărți

Suntem preocupați 

Edi este fascinat de cartea multiplan cu lumea faraonilor

Aici chiar citește (după imagini)!

Antonia și prietena ei

Albă ca zăpada a coborât din paginile poveștii!

Oaspeți la bibliotecă!

         

                  Însoțiți de d-na învățătoare  Camelia Staicu, elevii clasei a II- a au pășit  cu pași sfioși pentru prima dată într-o bibliotecă. Totul era aranjat si bine pus la locul său .                 Se auzeau numai șoaptele copiilor care  au pătruns printre rafturile 
 pline de cărți cu coperți viu colorate  și cu titluri atrăgătoare așezate în ordine alfabetică care abia așteptau să fie răsfoite și citite. Au aflat care este rostul bibliotecii, ce beneficii dobândesc prin lectură, cum își pot amplifica abilitățile de scriere, de îmbogățire a vocabularului, de ridicare a nivelului de cunoaștere. Am citit, am descoperit cărți, autori, am povestit și timpul a zburat, iar înainte de a pleca s-au informat cum pot deveni utilizatori ai bibliotecii publice. Bucuria a fost mare atât din partea lor cât și din partea mea ca slujitor al cărții. 

                 

 Recomandare de lectură

  ”CARTEA OGLINZILOR”(The Book of Mirrors) de EUGEN OVIDIU CHIROVICI

         
      


       Am citit în presă despre un autor pe care îl cunoșteam, recunosc, mai mult ca jurnalist. Mi-a suscitat interesul și la recomandarea               d-nei Mirela Opreanu de la Librăria ”Sabin Opreanu” (căreia îi mulțumesc că mi-a făcut duminica mai frumoasă!) am citit  ”CARTEA OGLINZILOR”(The Book of Mirrors) de EUGEN OVIDIU CHIROVICI primul lui  roman în limba engleză care a năucit lumea literară , considerat un   „fenomen editorial internaţional“ (The Guardian) .
       Vă recomand să îndrăzniți să citiți acest roman constituit din trei părți,  cu fraze clare, concise, în care fiecare cuvânt  este exact în locul care trebuie să fie  și care îți oferă un confort deosebit al lecturii și îți garantează petrecerea în mod plăcut a timpului.
            Ediția în limba română a fost publicată la Editura RAO și a fost lansată pe piață în 04.02.2017. Volumul, despre festele jocului minţii, este deja publicat în peste 38 de ţări din toată lumea. 


„Inteligent şi sofisticat. O crimă povestită aşa cum Picasso picta tablouri.“ Lee Child

„O intrigă foarte bine pusă la punct. Un roman incredibil şi scris cu măiestrie. Nici nu îţi dai seama că este scris de cineva pentru care engleza nu este limbă maternă“, scrie Rachel Mills, Peters Fraser & Dunlop (PFD), Londra.

„Un roman cu adevărat genial, care m-a captivat de la prima pagină.“ Francesca Pathak, editor la Century

„O poveste captivantă despre natura iluzorie a percepţiei şi a memoriei.“ Tammy Cohen
         
          



         Cine este Eugen Ovidiu Chirovici

Eugen Ovidiu Chirovici, autor al unui thriller care s-a dovedit a fi un „fenomen editorial internaţional“ (The Guardian) a dat lovitura pe piaţa internaţională de carte aşa cum nici un alt român nu a mai reuşit pană acum. Scriitorul s-a născut în 11 mai 1964, în Făgăraş, judeţul Braşov. Este economist, scriitor, jurnalist şi pictor. După ce a absolvit Facultatea de Comerţ din cadrul Academiei de Studii Economice (ASE) din Bucureşti, a intrat în presă (Curierul naţional) în anul 1991. Între 1992 şi 2000, a ocupat succesiv funcţiile de redactor, şef secţie, redactor-şef adjunct şi redactor-şef al Curierului naţional, colaborând, în acest timp, la numeroase posturi radio şi TV (BBC, Europa liberă, TVR etc.). A publicat peste 1000 de articole în România şi în străinătate. Este autorul a numeroase romane şi cărţi de eseistică şi istorie economică. În ultimii 15 ani a fost publicat exclusiv de Editura RAO, fiind unul dintre cei mai de succes autori români. Din 2005, editura RAO publică titlurile lui Eugen Ovidiu Chirovici. Mai puteţi citi şi: O amintire de la Paris, Sanitarium, Cine a ucis-o pe Nora Jones, Hoodoo Creek, Pulbere neagra, Voodoo, labirynth.com, Misterele Istoriei, Puterea, La broasca leşinată, Suflete la preţ redus, A doua moarte.Citeste mai mult: adev.ro/okngmx

„Amintirile sunt ca nişte gloanţe. Unele doar şuieră pe lângă tine şi te înspăimântă. Altele te nimeresc în plin şi te fac bucăţi.“ Richard Kadrey, Kill the Dead

          LA UN NOU ÎNCEPUT, GÂNDURI CARE TE PUN ...                                                                   PE GÂNDURI

                         GÂNDURI  PENTRU  UN  OM  OCUPAT 

                                                               OCTAVIAN PALER 

           Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.

           Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des.

           Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa, dar nu cum să ne facem o viaţă.

           Am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor.

           Am ajuns până la lună şi înapoi,dar avem probleme când trebuie să traversăm strada, să facem cunoştinţă cu un vecin.

           Am cucerit spaţiul cosmic, dar nu şi pe cel interior.

           Am făcut lucruri mai mari, dar nu mai bune.

           Am curăţat aerul, dar am poluat solul.

           Am cucerit atomul, dar nu şi prejudecăţile noastre.

           Scriem mai mult, dar învăţăm mai puţin.

           Plănuim mai multe, dar realizăm mai puţine.

           Am învăţat să ne grăbim, dar nu şi să aşteptăm.

           Am construit mai multe calculatoaresă deţină mai multe informaţii, să producă mai multe copii ca  niciodată,dar comunicăm din ce în ce mai puţin.

           Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei încete; oamenilor mari şi caracterelor meschine; profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale.

           Acestea sunt vremurile în care avem două venituri, dar mai multe divorţuri… case mai frumoase, dar cămine destrămate.

                     Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unică folosinţa, moralitate de doi bani. Aventuri de-o noapte…Corpuri supraponderale şi pastile care îţi induc orice stare de la bucurie la linişte, la moarte.

           Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.

       

           Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele iubite,pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.

           Aminteşte-ţi să spui o vorbă bună copilului care te venerează, pentru că acel copil va creşte curând şi va pleca de lângă tine.

           Aminteşte-ţi să-l îmbrăţişezi cu dragoste pe cel de lângă tine,pentru că aceasta este singura comoară pe care o poţi oferi cu inima si nu te costă nimic.

           Aminteşte-ţi să spui „TE IUBESC” partenerului şi persoanelor pe care le îndrăgeşti,

dar mai ales sa o spui din inimă.

           O sărutare şi o îmbrăţişare vor alina durerea atunci când sunt sincere.

           Aminteşte-ţi să-i ţii pe cei dragi de mână şi să preţuieşti acel moment, pentru că, într-o zi, acea persoană nu va mai fi lângă tine.

  

           Fă-ţi timp să iubeşti, fă-ţi timp să vorbeşti, fă-ţi timp să împărtăşeşti gândurile preţioase pe care le ai.