Pagini

vineri, 1 martie 2019





O primavara minunată!













INGERUL SI GHIOCELUL 
de Iulia Hasdeu
Într-o zi, un înger zbura în văzduhul limpede legănându-se printre stelele stralucitoare. La fiecare stea se oprea si culegea o floare la întâmplare. Si după ce adunase câte una din fiecare lume a universului, făcând astfel în brațe un buchet ceresc, s-a pogorât pe Pământ si a cules și de aici o floare la întâmplare
Apoi, urcă din nou la cer si dispăru sub bolta de azur. Florile de pe Pământ, care îl zăriseră pe îngerul strălucitor, fără a vedea însă si floarea ce o luase, se întrebau geloase care dintre ele era fericita surioară pe care o alesese îngerul si o luase cu sine.
- Este un trandafir, spuneau trandafirii.
- Este un crin alb ca si el, spuneau superbii crini.
- Nu, este o floare de portocal cu parfum divin,încercau sa convingă portocalii.
- Vă spun eu, suratelor, ca nu poate fi decât o lalea, striga fălindu-se o lalea splendidă.
Chiar si violeta, atât de modestă de obicei, aspira la cinstea de a avea o sora în Rai si sustinea cu blândete că îngerul luase cu el o violeta.
Singur, ghiocelul stătea deoparte, în tăcere.Celelalte flori uitaseră de el.
Deodată, din înaltul cerului o lacrima ca o perlă căzu si prinse a străluci pe ghiocelul cu tulpinița frântă. Îngerul nu mai apăru; însă o voce divină străbătu văzduhul înmiresmat, ca o rugă blânda și necontenită.
-Biata floare, zise , floare cu adevarat modestă; pentru ca te-am vătamat, cere-mi
o răsplată; spune-mi, ce dorești?
- Mai nimic, răspunse ghiocelul.
- Vrei parfumul trandafirului?
- Nu.
- Strălucirea lalelei?
- Nu.
- Albastrul brebenelului?
- Nu.
- Frunza parfumată a lămâiului?
- Nu.
- Atunci, ce dorești?
- Pentru ca îti face plăcere să-mi oferi un dar, Stăpâne, dă-mi voie să mă nasc și să
înfloresc iarna, sub zăapadă și promoroacă și fă ca la mireasma mea îmbătătoare, la
apariția mea binecuvântată, oamenii înăspriti si înfrigurați de vânt si de ger să se
simtă încălziti si întăriți de speranța apropiatei primăveri, a soarelui de foc cu
raze divine.
Din ziua aceea, ghiocelul este totdeauna prima floare care ne zâmbeste dupa urâcioasa iarnă, alb ca si cum ar mai purta înca urma lacrimii sfinte.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu