Romanian National Anthem - "Deşteaptă-te Române" (RO/EN)

29 iulie - Ziua Imnului Național al României

"DESTEAPTA-TE, ROMANE" - IMNUL de STAT al ROMANIEI (VERSURI, ISTORIE, SEMNIFICATIE)

                    În anul 1998 Parlamentul României proclamă ziua de 29 iulie ca ,,Ziua Imnului Naţional al României” la iniţiativa unui grup de parlamentari vâlceni.

                   Militarii vâlceni sunt mândri că acolo, la Râmnicu Vâlcea, s-a cântat pentru prima oară marşul revoluţionar ,,Deşteaptă-te, române!” transformat într-un înălţător îndemn la deşteptare naţională, îndemn care i-a însoţit pe ostaşii români în luptele pentru neatârnare şi libertate naţională pe care le-au purtat după Revoluţia de la 1848.

          

                   Ideea imnului trebuie legată de aceea a naţiunii, a independenţei materializate prin simbolul steagului. Ideea unei piese oficiale care să simbolizeze unitatea românilor din ambele Principate, precum şi dorinţa de a împrumuta melodiei o intonaţie populară, s-a conturat pe măsură ce mişcarea politică pregătea izbucnirea Revoluţiei din 1848.

           

                   ,,Sosind furiosul an 1848, poetul Andrei Mureşanu căuta o melodie după care să compună pentru acest an un sonet care să se cânte între amicii ce era să se adune în grădina parohului pentru o petrecere de seamă. Îndrăgit de toţi intelectualii români şi mai ales de tineretul braşovean, Gheorghe Ucenescu, un tânăr cântăreţ de mare talent, posesor al unui vast repertoriu de melodii laice şi religioase, a cântat multe cântece de probă printre care şi ,,Deşteaptă-te române!” . Deci, pe o melodie veche a lui Anton Pann s-au adaptat versurile lui Andrei Mureşanu.

Textul a apărut pentru prima dată în ,,Foaie pentru minte, inimă şi literatură” nr. 25 din 21 iunie 1848, după prima parte a Proclamaţiei de la Izlaz.Titlul iniţial a fost ,,RĂSUNET” iar alfabetul utilizat este cel chirilic, specific perioadei respective.

               

                    Potrivit documentelor vremii, la 29 iulie 1848 s-a intonat oficial pentru prima dată, în cadrul unei manifestări care a avut loc în Grădina Publică din Râmnicu Vâlcea (astăzi ZĂVOI), realizat la iniţiativa domnitorului Ştirbei Vodă, de către un grup de tineri revoluţionari paşoptişti conduşi de Anton Pann, cântecul revoluţionar ,,Deşteaptă-te române!”.

                      Expresii pe care le folosim zilnic şi care au origini sinistre


               Este cunoscut faptul că limba oricărui popor este un element viu şi se adaptează de-a lungul timpului, conform modului în care oamenii comunică. Deseori, expresii pe care le folosim în prezent au avut înţelesuri diferite, ba chiar sinistre, în istorie, scrie „Bussines Insider”.
             „Treisprezece” („Baker's Dozen”) .  De multe ori numărul  treisprezece are o conotaţie negativă în percepţia oamenilor. Cu toate acestea, pentru a înţelege mai bine de ce numărul treisprezece este perceput în mod negativ sau chiar malefic trebuie să înţelegem că numărul doisprezece a fost considerat întodeauna cel care întregeşte un tot, de la cele doisprezece ore sau luni până la cele doisprezece semne zodicale. Revenind, însă, la numărul treisprezece, se crede că această expresie provine din secolul XIII, atunci când o lege dată de Henric al III-lea în Marea Britanie îi obliga pe brutari, pentru a nu fi suspectaţi că ar oferi o cantitate de pâine inferioară celei cerute de cumpărători, să ofere cel puţin una în plus. Astfel, dacă cineva cumpăra 12 pâini, brutarul o oferea şi pe cea cu numărul 13.
            „Sângele albastru”.  Expresia îşi are originea în epoca nobilimii franceze, atunci când familiile aristocrate credeau că sângele lor este unul „superior” faţă de alte popoare, precum cel evreiesc. O altă variantă spune, de asemenea, că expresia provine din Spania medievală, nobilii de aici pretinzând că au un sânge pur faţă de cei care se uniseră cu maurii sau cu arabii. 
            „A face ravagii” (Wreak Havoc).  Această expresie denumeşte haosul produs fie de un comportament uman, fie din cauza unei calamităţi naturale. Cu toate acestea, utilizarea ei iniţială se referea mai degraba la furturi, crime şi violuri. Havoc era denumirea unui câmp de luptă anglo-normand unde soldaţii aveau dreptul să distrugă sau să jefuiască. Toate acestea s-au întâmplat până la domnia lui Richard al II-lea, în secolul al XIV-lea, care a interzis aceste practici. 
            „A respecta un termen limită (Deadline)”.  Deşi astăzi folosim foarte des această expresie pentru a stabili termene clare pentru diverse proiecte, „deadline-ul” provine tocmai din timpul Războiului Civil.  Mai exact, în cadrul închisorii Andersonville, deadline-ul se referea la un gard realizat din buşteni înalţi, cu vârfuri ascuţite, în care cei care încercau să fugă se accidentau şi, deseori, mureau. 
            „Blockbuster” în zilele noastre termenul ne trimite mai degrabă la un film de mare succes, blockbuster-ele denumeau în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial bombe imense folosite de Aviaţia britanică pentru a lovi clădiri. După circa 10 ani de la finalul războiului, termenul începe să aibă conotaţia pe care o cunoaştem astăzi.
            „Buldozer”. Pe lângă celebrul tractor care nivelează asfaltul, în limba engleză, „to bulldoze” înseamnă a intimida pe cineva sau a constrânge. Cu toate acestea, originea expresiei este una şi mai dură. „Bull dose (Lovirea taurului - n.r.)” însemna în anii 1800 o modalitate extrem de dură şi crudă de a bate pe cineva, asemenea unui taur furios. Termenul a fost preluat rapid de rasiştii din SUA pentru a-i teroriza pe afro-americani.

Citeste mai mult: adev.ro/n98gld

VASILE ALECSANDRI - 193 de ani de la naștere

 

(născut 21 iulie 1821 ,undeva în ținutul Bacăului—decedat 22 august 1890 , Mircesti,jud .Roman) 

      

           A fost unul dintre fruntasii miscarii revolutionare din Moldova, redactând împreuna cu Kogalniceanu si C. Negri Dorintele partidei nationale din Moldova, principalul manifest al revolutionarilor moldoveni.În 1854 - Apare sub conducerea sa România literara, revista la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogalniceanu, Al. Russo, dar si muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu.În 1859 - Este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis în Franta, Anglia si Piemont pentru a pleda în scopul recunoasterii Unirii.Primeste Premiul Academiei pentru Literatura în 1881.

Opera. Evolutie si tendinte

În 1843 apare, în Albina Româneasca, Tatarul, prima poezie care va face parte din ciclul Doine si lacramioare. Tot acum scrie poeziile Baba Cloanta, Strunga, Doina, Hora, Crai nou. În 1848 scrie poezia Catre români, intitulata mai târziu Desteptarea României.În 1850, dupa o absenta de aproape doi ani, Vasile Alecsandri se întoarce în tara; publica în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimos, Blestemul, Serb sarac, Mioara, Mihu Copilul. Începe sa lucreze la ciclul Chiritelor cu Chirita în Iasi. Aceasta va fi urmata de Chirita în provincie (1852), Chirita în voiagiu (1864) si Chirita în balon (1874). La Teatrul National se joaca Chirita în Iasi sau Doua fete s-o neneaca.În 1852 apare volumul Poezii poporale. Balade (Cântice batrânesti). Adunate si îndreptate de d. V. Alecsandri. Tipareste primul volum de teatru Repertoriul dramatic, care contine piesele Iorgu de la Sadagura, Iasii în carnaval, Peatra din casa, Chirita la Iasi, Chirita în provincie. În 1853 apare volumul Poezii poporale. Balade adunate si îndreptate de V. Alecsandri, partea a II-a. Publica la Paris primul volum de poezii originale: Doine si lacrimioare. În 1856 apare în Steaua Dunarii, revista lui Kogalniceanu, poezia Hora Unirii.În 1874 publica Boieri si ciocoi, una dintre cele mai importante comedii, o fresca sociala de dimensiuni considerabile. Tot în Convorbiri literare publica nuvela Calatorie în Africa. În 1875 se editeaza Opere complete, cuprinzând Poezii (I-III) si Teatru (IV). În 1876 se publica volumul Proza. În 1877, odata cu poezia Balcanul si Carpatul începe seria Ostasilor nostri. În 1878 apare volumul Ostasii nostri, închinat eroismului românilor în razboiul din 1877. În 1881 apare ultimul volum din Opere complete, care cuprinde ciclurile Legende noua si Ostasii nostri.În evolutia artistica a lui Alecsandri se pot distinge cel putin trei momente, trei vârste aflate în deplina corelatie cu epoca plina de transformari prin care trece societatea româneasca a acelor timpuri.Debutul sau sta sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric (Buchetiera de la Florenta, Doine si lacrimioare) dar si al unei necrutatoare critici a ridicolului social în piesa Iorgu de la Sadagura sau în ciclul "Chiritelor". Acest romantism tipic, caracteristic literaturii române din perioada pasoptista, are în literatura lui Alecsandri cea mai înalta masura în Balta alba si în Desteptarea României si, de cele mai multe ori se prelungeste prin unele texte pâna dupa Unire.O a doua etapa, asa-zisa de limpezire, de obiectivare a viziunii si a mijloacelor artistice, se poate observa începând cu prozele calatoriei în Africa si terminând cu expresia artistica matura din pasteluri si din unele legende.Cea de-a treia etapa îl face sa revina spre teatru, cu o viziune în general romantica, viziune filtrata însa printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o seninatate a întelegerii care îl apropie de clasicism. Epoca în care traieste Alecsandri este fundamental romantica, dar fara îndoiala ca a vorbi despre clasicism si romantism la modul concret (implicând asadar o constiinta si practica concreta), e o aventura la fel de mare ca aceea de a descoperi marile curente europene într-o literatura cu alta evolutie culturala si istorica decât cele din vestul Europei.Dupa 1840, când psihologia romantica patrunde mai adânc, poetul începe sa sufere de ceea ce s-a numit <<sentimentul incomplenitudinii, dar, în aceeasi masura, sufera de teama de dezordine în lumea fizica si morala. Haosul îi provoaca viziuni negre. Lânga senzatia de axfisie si dorinta de expansiune sta, mereu, un treaz sentiment al ordinei, sta vointa (la Grigore Alexandrescu, Heliade, mai ales) de a împaca elementele în <<sfada>>.Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprima începuturilor poeziei românesti o configuratie dialogica. Pe de-o parte revolta si idealurile, transfigurate în asa zisele universuri compensative: revolta, erotica, sentimente ale individualului raportat la lume, tipic romantice, construite pe marile modele ale literaturii occidentale (Lamartine, Victor Hugo etc), iar pe de alta parte tentatia de a imprima acestei miscari de emancipare o ordine, o coerenta, care nu putea fi gasita decât în marile modele ale literaturii clasice, adica în încercarea de a obiectiva viziunea si mijloacele artistice, initial, iar mai apoi în luciditatea interogarii lumii, în gustul contrastelor tragice nascute de interactiunea dintre epoci, de ruptura dintre ele.

Autorul dramatic

În perioada 1878 - 1879, la conacul sau de la Mircesti, scrie drama istorica romantica Despot-Voda. Premiera a avut loc în octombie 1879 pe scena Teatrului National din Bucuresti. Piesa fusese citita în cenaclul Junimii din 8 mai 1879, printre auditori aflându-se Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale. Pe data de 30 septembrie 1880, i s-s jucat drama Despot Voda. La Montpellier este premiat pentru poezia Cântecul gintei latine. Scrie feeria nationala Sânziana si Pepelea.Începe sa lucreze în 1882 la piesa Fantâna Blanduziei, pe care o va termina anul urmator. Sunt celebre epistolele pe care Ion Ghica i le trimite. În 1884 piesa Fântana Blanduziei este reprezentata la Teatrul National din Bucuresti.Scrie si citeste în cenaclul Junimea drama Ovidiu. În 1885, Teatrul National prezinta drama Ovidiu a lui Vasile Alecsandri.În 1886, Titu Maiorescu a publicat în Convorbiri literare articolul Poeti si critici; acesta se încheie cu o privire sintetica asupra operei lui Alecsandri:

„A lui lira multicolora a rasunat la orice adiere ce s-a putut destepta din miscarea poporului nostru în mijlocia lui. În ce sta valoarea unica a lui Alecsandri? În aceasta totalitate a actiunilor sale literare“.

Volume de teatru. Comedii
Chirita în provintie (1852) 
Chirita în voiagiu (1864) 
Chirita în balon (1874)

Volume de poezie
Poezii populare. Balade (Cântice batrânesti), 1852 
Poezii populare. Balade adunate si îndreptate de V. Alecsandri, partea a II-a, 1853 
Doine si lacramioare, 1853

Proze
Istoria unui galben 
Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florenta 
Iasii în 1844 
Un salon din Iasi 
Românii si poezia lor 
O primblare la munti 
Borsec 
Balta-alba 
Calatorie în Africa. 
Un episod din anul 1848

Proze din periodice
Satire si alte poetice compuneri de printul Antioh Cantemir 
Melodiile românesti 
Prietenii românilor 
Lamartine 
Alecu Russo 
Dridri, (roman scris în 1869, publicat în 1873) 
Din albumul unui bibliofil 
Vasile Porojan 
Margarita, (nuvela scrisa în 1870, din ea fiind publicata numai un mic episod în 1880) 
Introducere la scrisorile lui Ion Ghica catre Vasile Alecsandri 
Drame
Cetatea Nemtului 
Lipitorile satelor 
Sgârcitul risipitor 
Despot Voda, drama istorica 
Fântâna Blanduziei 
Ovidiu

Opere complete
Opere complete, 1875
 

Casa memorială   Vasile Alecsandri

BIBLIONET- Locul unde revenim cu drag!


  O nouă zi la Biblionet Băile Herculane
Azi, un nou început de săptămână, un nou început în deslușirea tainelor calculatorului!



 Internetul apropie generațiile și înlătură barierele vârstelor!

Învățăm, ne completăm și devenim cu fiecare zi

tot mai competenți în utilizarea calculatorului.

Recomandarea zilei : Ionel Teodoreanu
Eroiiromanieichic

                 Rock-star "avant la lettre", idolul atâtor generații: Ionel Teodoreanu. Criticul literar Geo Șerban despre o după-amiază împreună cu Ionel Teodoreanu, despre șarmul, carisma, forța unui scriitor de neuitat:
"Era atletic, avea pe el o bluză care pocnea, iar noi vedeam în el şi un model fizic. Avea un chip frumos, de altfel zăpăcise toate fetele. Iar noi eram fericiţi că de pe margine lumea începea să-l recunoască, şi făceam pavăză în jur să nu-l abordeze. Eram oamenii lui, nu avea dreptul altcineva să se apropie de el... Am mers aşa tot drumul. Două-trei ceasuri, nu mai ştiu cât a durat. A fost o experienţă extraordinară." 
                 Și pentru că e vacanță vă recomand  celor mici și celor mari să citiți  sau să recitiți romanul
La Medeleni , un roman care prezintă un stil de viață strâns legat de experiența unor vârste ale marilor vacanțe - copilăria, adolescența, prima tinerețe, aflate la hotarul dintre două epoci istorice.