VASILE ALECSANDRI - 195 de ani de la naștere             21 iulie 1821 - 22 august 1890

           A fost unul dintre fruntașii mișcării revolutionare din Moldova, redactând împreună cu Kogălniceanu și C. Negri Dorințele partidei naționale din Moldova, principalul manifest al revoluționarilor moldoveni.În 1854 - Apare sub conducerea sa România literara, revista la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogalniceanu, Al. Russo, dar si muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu.În 1859 - Este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis în Franta, Anglia si Piemont pentru a pleda în scopul recunoașterii Unirii. Primește Premiul Academiei pentru Literatură în 1881.

Opera. Evoluție și tendințe

În 1843 apare, în Albina Românească, Tătarul, prima poezie care va face parte din ciclul Doine și lăcrămioare. Tot acum scrie poeziile Baba Cloanta, Strunga, Doina, Hora, Crai nou. În 1848 scrie poezia Catre români, intitulata mai târziu Desteptarea României.În 1850, dupa o absenta de aproape doi ani, Vasile Alecsandri se întoarce în tara; publica în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimos, Blestemul, Serb sarac, Mioara, Mihu Copilul. Începe sa lucreze la ciclul Chiritelor cu Chirita în Iasi. Aceasta va fi urmata de Chirita în provincie (1852), Chirita în voiagiu (1864) si Chirita în balon (1874). La Teatrul National se joaca Chirita în Iasi sau Doua fete s-o neneaca.În 1852 apare volumul Poezii poporale. Balade (Cântice batrânesti). Adunate si îndreptate de d. V. Alecsandri. Tipareste primul volum de teatru Repertoriul dramatic, care contine piesele Iorgu de la Sadagura, Iasii în carnaval, Peatra din casa, Chirita la Iasi, Chirita în provincie. În 1853 apare volumul Poezii poporale. Balade adunate si îndreptate de V. Alecsandri, partea a II-a. Publica la Paris primul volum de poezii originale: Doine si lacrimioare. În 1856 apare în Steaua Dunarii, revista lui Kogalniceanu, poezia Hora Unirii.În 1874 publica Boieri si ciocoi, una dintre cele mai importante comedii, o fresca sociala de dimensiuni considerabile. Tot în Convorbiri literare publica nuvela Calatorie în Africa. În 1875 se editeaza Opere complete, cuprinzând Poezii (I-III) si Teatru (IV). În 1876 se publica volumul Proza. În 1877, odata cu poezia Balcanul si Carpatul începe seria Ostasilor nostri. În 1878 apare volumul Ostasii nostri, închinat eroismului românilor în razboiul din 1877. În 1881 apare ultimul volum din Opere complete, care cuprinde ciclurile Legende noua si Ostasii nostri.În evolutia artistica a lui Alecsandri se pot distinge cel putin trei momente, trei vârste aflate în deplina corelatie cu epoca plina de transformari prin care trece societatea româneasca a acelor timpuri.Debutul sau sta sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric (Buchetiera de la Florenta, Doine si lacrimioare) dar si al unei necrutatoare critici a ridicolului social în piesa Iorgu de la Sadagura sau în ciclul "Chiritelor". Acest romantism tipic, caracteristic literaturii române din perioada pasoptista, are în literatura lui Alecsandri cea mai înalta masura în Balta alba si în Desteptarea României si, de cele mai multe ori se prelungeste prin unele texte pâna dupa Unire.O a doua etapa, asa-zisa de limpezire, de obiectivare a viziunii si a mijloacelor artistice, se poate observa începând cu prozele calatoriei în Africa si terminând cu expresia artistica matura din pasteluri si din unele legende.Cea de-a treia etapa îl face sa revina spre teatru, cu o viziune în general romantica, viziune filtrata însa printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o seninatate a întelegerii care îl apropie de clasicism. Epoca în care traieste Alecsandri este fundamental romantica, dar fara îndoiala ca a vorbi despre clasicism si romantism la modul concret (implicând asadar o constiinta si practica concreta), e o aventura la fel de mare ca aceea de a descoperi marile curente europene într-o literatura cu alta evolutie culturala si istorica decât cele din vestul Europei.Dupa 1840, când psihologia romantica patrunde mai adânc, poetul începe sa sufere de ceea ce s-a numit <<sentimentul incomplenitudinii, dar, în aceeasi masura, sufera de teama de dezordine în lumea fizica si morala. Haosul îi provoaca viziuni negre. Lânga senzatia de axfisie si dorinta de expansiune sta, mereu, un treaz sentiment al ordinei, sta vointa (la Grigore Alexandrescu, Heliade, mai ales) de a împaca elementele în <<sfada>>.Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprima începuturilor poeziei românesti o configuratie dialogica. Pe de-o parte revolta si idealurile, transfigurate în asa zisele universuri compensative: revolta, erotica, sentimente ale individualului raportat la lume, tipic romantice, construite pe marile modele ale literaturii occidentale (Lamartine, Victor Hugo etc), iar pe de alta parte tentatia de a imprima acestei miscari de emancipare o ordine, o coerenta, care nu putea fi gasita decât în marile modele ale literaturii clasice, adica în încercarea de a obiectiva viziunea si mijloacele artistice, initial, iar mai apoi în luciditatea interogarii lumii, în gustul contrastelor tragice nascute de interactiunea dintre epoci, de ruptura dintre ele.

Autorul dramatic

În perioada 1878 - 1879, la conacul sau de la Mircesti, scrie drama istorica romantica Despot-Voda. Premiera a avut loc în octombie 1879 pe scena Teatrului National din Bucuresti. Piesa fusese citita în cenaclul Junimii din 8 mai 1879, printre auditori aflându-se Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale. Pe data de 30 septembrie 1880, i s-s jucat drama Despot Voda. La Montpellier este premiat pentru poezia Cântecul gintei latine. Scrie feeria nationala Sânziana si Pepelea.Începe sa lucreze în 1882 la piesa Fantâna Blanduziei, pe care o va termina anul urmator. Sunt celebre epistolele pe care Ion Ghica i le trimite. În 1884 piesa Fântana Blanduziei este reprezentata la Teatrul National din Bucuresti.Scrie si citeste în cenaclul Junimea drama Ovidiu. În 1885, Teatrul National prezinta drama Ovidiu a lui Vasile Alecsandri.În 1886, Titu Maiorescu a publicat în Convorbiri literare articolul Poeti si critici; acesta se încheie cu o privire sintetica asupra operei lui Alecsandri:

„A lui lira multicolora a rasunat la orice adiere ce s-a putut destepta din miscarea poporului nostru în mijlocia lui. În ce sta valoarea unica a lui Alecsandri? În aceasta totalitate a actiunilor sale literare“.

Volume de teatru. Comedii
Chirita în provintie (1852)
Chirita în voiagiu (1864)
Chirita în balon (1874)

Volume de poezie
Poezii populare. Balade (Cântice batrânesti), 1852
Poezii populare. Balade adunate si îndreptate de V. Alecsandri, partea a II-a, 1853
Doine si lacramioare, 1853

Proze
Istoria unui galben
Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florenta
Iasii în 1844
Un salon din Iasi
Românii si poezia lor
O primblare la munti
Borsec
Balta-alba
Calatorie în Africa.
Un episod din anul 1848

Proze din periodice
Satire si alte poetice compuneri de printul Antioh Cantemir
Melodiile românesti
Prietenii românilor
Lamartine
Alecu Russo
Dridri, (roman scris în 1869, publicat în 1873)
Din albumul unui bibliofil
Vasile Porojan
Margarita, (nuvela scrisa în 1870, din ea fiind publicata numai un mic episod în 1880)
Introducere la scrisorile lui Ion Ghica catre Vasile Alecsandri
Drame
Cetatea Nemtului
Lipitorile satelor
Sgârcitul risipitor
Despot Voda, drama istorica
Fântâna Blanduziei
Ovidiu

Opere complete
Opere complete, 1875

Casa memorială   Vasile Alecsandri

MEMORIA  CULTURALA        
TRECUT-AU ANII...   MIHAI EMINESCU - 127 DE ANI DE TĂCERE
   
         

                  E iunie. 15. Azi, ca niciodată, au înflorit teii și mirosul lor îmbătător îți poartă gândul la el, la Poet. Au trecut 127 de ani de la trecerea lui din această lume lăsându-ne mai săraci, mai triști...
                  Ne-a lăsat o moștenire inegalabilă drept pentru care astazi, și nu numai, lumea întreagă îl comemorează și îl citește.

https://youtu.be/5zhvLUIm8Vs

BUNĂ DIMINEAȚA, COPILĂRIE

                      Spune-mi, tu îți mai aduci aminte de mine? Sunt tot eu, eu cea pe care o știi. Nu te uita așa la mine de parcă nu m-ai recunoaște, nu te uita la ridurile care s-au ivit... viața, oamenii, iubirea au lăsat urme, dar ignoră-mi umerii uneori obosiți, gândurile triste, neliniștile din suflet, visele tăcute... Sunt tot eu! Acum ți-ai adus aminte? Sunt copilul care alerga fără griji, copilul care se juca cu păpușile, copilul care își agăța cireșe la urechi. Sunt eu, privește-mă mai bine! Eu te port mereu în suflet, draga mea copilărie! La mulți ani  copiilor și copilului din tine!

MEMORIA CULTURALA   : LUCIAN BLAGA, POETUL FILOZOF

"Ce este aforismul? O floare în stare de graţie. Aleasă să conceapă Logosul şi să-l nască."

"Un aforism e un simplu grăunte de metal nobil, dar poate avea greutatea unei lumi".

"Ce este cuvântul, orice cuvânt. Nimic decât o rană a tăcerii."

"Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit aşa de mult să plângă şi n-au putut."

"De unde-şi are raiul lumina? Ştiu: îl luminează iadul cu flăcările lui!"

"Viaţa - o plimbare spre somn."


"Faptul că orice viaţă de pe pământ se termină prin moarte, nu dovedeşte că moartea este scopul vieţii."

"Sunt adevăruri aşa de puţin bătătoare la ochi, încât descoperirea lor este aproape o creaţie."
"Adevărurile mari sunt poate că aşa de aproape şi de imediate, încât numai de aceea nu le găsim, fiindcă le căutăm. Ar trebui numai să deschidem ochii şi să privim: dar aceasta este foarte greu."

"Pentru înflorirea poeziei într-o ţară, existenţa câtorva cititoare de înaltă calitate este mult mai importantă decât toată critica literară."


"Destin şi schelet. Nu trebuie să tindem neapărat şi într-adins spre o existenţă tragică. Natura s-a îngrijit ea însăşi să ne răstignească fiinţa, carnea şi destinul pe-o cruce de oase."

"Dumnezeu a făcut lumea fără nici un scop precis, numai din şi pentru bucuria de a face - şi cu singura grijă ca nimic din ceea ce face să nu-i fie asemenea."

"Dacă Dumnezeu a făcut omul după chipul şi asemănarea Sa, nu înseamnă că Dumnezeu este ca omul, ci că omul este un dumnezeu pe pământ."

Lucian Blaga (n.1895-d.1961), poet român

Lucian Blaga, poet, dramaturg şi filozof, s-a născut la 9 mai 1895, în satul Lăncrăm din judeţul Alba, sat ce poartă-n nume "sunetele lacrimei”. Copilăria sa a stat, după cum el însuşi mărturiseşte, "sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului”, autodefinindu-se "mut ca o lebădă”, deoarece viitorul poet nu a vorbit până la vârsta de patru ani. Fiu de preot, Isidor Blaga despre care află de la fraţii lui că "era de o exuberanţă şi de o volubilitate deosebit de simpatică”, este al nouălea copil al familiei, iar mama lui este Ana Blaga, pe care autorul o va pomeni în scrierile sale ca pe "o fiinţă primară” ("eine Urmutter”).

Îşi face studiile primare la şcoala germană din Sebeş-Alba, urmate de liceul "Andrei Şaguna”, din Braşov şi de Facultatea de Teologie din Sibiu (1914-1917), unde se înscrie pentru a evita înrolarea în armata austro-ungară. Absolvent (în 1920) a Universităţii din Viena. În 1919 Sextil Puşcariu îi publică Poemele luminii, mai întâi Glasul Bucovinei şi Lamura, apoi în volum. După terminarea studiilor, se stabileşte la Cluj. Este membru fondator al revistei Gândirea (apărută în 1921), de care se desparte în 1942, şi înfiinţează la Sibiu, revista Saeculum (1942-1943). Încă din primii ani ai liceului, Blaga se impune atenţiei colegilor. "La cursuri, îmi aduc aminte că uimea pe profesori cu originalitatea răspunsurilor pe care le va da. Şi în vreme ce clasa-şi îndrepta admiraţia spre muşchii atletici ai unor colegi, bănuiam în sclipirea ochilor un joc de flăcări deasupra unei comori” – îşi va aminti mai târziu un fost coleg de liceu al poetului, Horia Teculescu Amintiri despre Lucian Blaga, în Ţara noastră, 1935.

În 1910 debutează în Tribuna din Braşov cu poezia "Pe ţărm", urmată de cea intitulată "Noapte" şi este ales preşedinte al societăţii literare din şcoală. "Începuse să-l pasioneze problemele de ştiinţă şi filozofie" – atestă aceleaşi Amintiri. Ne vorbea despre planeta Marte, încerca să ne dovedească existenţa vieţii acolo. Cu timpul era pasionat mai mult de problemele filozofice (Conta, Schopenhauer, Höffding, Bergson). O lungă perioadă (1926-1939), va lucra în diplomaţie, fiind, succesiv, ataşat de presă şi consilier la legaţiile României din Varşovia, Praga, Berna şi Viena, ministru plenipo-tenţiar la Lisabona. Îşi continuă activitatea literară şi ştiinţifică, publicând în tot acest timp volume de versuri, eseuri filozofice şi piese de teatru.

În 1936 este ales membru al Academiei Române. Între 1939 şi 1948 este profesor la Catedra de filozofia culturii a Universităţii din Cluj, apoi cercetător la Institutul de Istorie şi Filozofie din Cluj (1949-1953) şi la Secţia de istorie literară şi folclor a Academiei, filiala Cluj (1953-1959). După 1943, nu mai publică nici un volum de versuri originale, deşi continuă dă lucreze. Abia în 1962, opera sa reintră în circuitul public. Inaugurată cu Poemele luminii (1919), opera poetică antumă a lui Blaga cuprinde, până în 1943, încă şase volume: Paşii profetului (1921), În marea trecere(1924), Lauda somnului (1929), La cumpăna apelor (1933), La curţile dorului(1938), Nebănuitele trepte (1943).

Poeziile nepublicate în timpul vieţii au fost grupate de autor în patru cicluri: Vârsta de fier 1940-1944, Corăbii de cenuşă, Cântecul focului, Ce aude unicornul (volumul Poezii 1962). Poezie de cunoaştere, construită pe marile antinomii universale (lumină/întuneric, iubire/moarte, indi-vid/cosmos) şi având ca temă centrală misterul existenţei, creaţia sa lirică evoluează dinspre elanurile vitaliste spre "tristeţea metafizică” şi dinspre imagismul pregnant metaforic spre o simplitate clasică a expresiei. Dramaturgia, alcătuită din poeme dramatice, porneşte de la miturile şi legendele autohtone sau de la evenimente ale istoriei  şi culturii naţionale (Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), Meşterul Manole (1927), Cruciada copiilor (1930),Avram Iancu (1934), Daria, Fapta şi Învierea (1925), Arca lui Noe (1944), Anton Pann(1965)). Opera filozofică este organizată în patru trilogii (a cunoaşterii, a culturii, a valorilor şi trilogia cosmologică (Filozofia stilului (1924), Cunoaşterea luciferică(1933), Spaţiul mioritic (1936), Geneza şi sensul culturii (1937)). Câteva culegeri de aforisme (Discobolul (1945)) şi eseuri, alături de memorialistica din Hronicul şi cântecul vârstelor şi de romanul autobiografic Luntrea lui Caron, ambele publicate postum, şi lucrarea Pietre pentru templul meu (1919), întregesc imaginea uneia dintre cele mai complexe personalităţi ale culturii române moderne.   

Crezul artistic al lui Blaga este motto-ul: "Câteodată, datoria noastră în faţa unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim aşa de mult, încât să-l prefacem într-un mister şi mai mare.” (Pietre pentru templul meu)

Se stinge din viaţă la 6 mai 1961 şi este înmormântat în satul natal, Lancrăm, unul dintre cei mai mari poeţi pe care i-a avut poporul român şi care vă dăinui veşnic prin operele sale, care dovedesc puterea geniului românesc.

"Avea în el un farmec ciudat. Întâi tăcerile lui care erau foarte expresive. Avea, pe urmă, nişte ochi demonici […] Îşi concentra toată fiinţa în privire. S-a scris despre el că se iubea foarte mult poate şi pentru că era, în fond, un timid, un delicat, un introvertit, totuşi, care era foarte iubit, foarte simpatizat…”

(Şerban Cioculescu, Un poet de talia lui Blaga n-o să mai fie în România până ce vei închide dumneata ochii.)

"Sete de lumină – fugă de lumină, sete de tăcere – aspiraţie la cuvânt, tendinţe ambivalente constituie mareele, fluxul şi refluxul acestui univers poetic […] Acest tărâm este un continent al sensibilităţii, al sufletescului, al spaţiului psihic. Blaga e poetul animei în veşnică frământare, într-un continuu efort de autorevelare şi de autodepăşire. Desigur, nu înţelegem prin anima doar domeniul trăirilor subiective ale poetului, ci acela al unor experienţe depăşind această subiectivitate. Lucian Blaga nu este poetul unor aventuri existenţiale, ci ale unor experienţe esenţiale.”

(Nicolae Balotă, Lucian Blaga, poet orfic) 

   

Bibliografie (surse):

1. Limba și literatura română cl.XII, ediția 2000;
2. Saeculum şi Vestala, București, 1995;         
3. Vol. Euphorion, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1969;      
4. www.wikipedia.org ;  
5. Ioan Oprişan, Lucian Blaga printre contemporani, Dialoguri adnotate;
6. Ion Bălu, Viaţa lui Lucian Blaga, Fundaţia Culturală Libra, 4 volume, 1995-1999.

109

https://youtu.be/RsXXtH0aG4I

ORA DE LECTURA

          Azi, 25.03.2016  clasa a III-a coordonată de d-na Ani Dicea a decis sa-și desfășoare ora dedicată lecturii în cadrul bibliotecii noastre.  Având în vedere programa școlară  coroborată cu evenimentele din ultima săptămână acordarea  la Gdansk (Polonia) a premiului Poetul European al Libertății (19.03.2016), acordarea titlului de Doctor Honoris Causa al Universitășii Babeș-Bolyai Cluj Napoca(24.03.2016)  și împlinirea a 75 de ani de viață (n.25.03.1942-Timișoara) ne-am adus și noi micul omagiu unei personalități a literaturii române, poetei și publicistei ANA BLANDIANA.
            Am citit poezia Biografia verii, am discutat despre mesajul pe care poeta a vrut să-l transmită cititorului și apoi a urmat Cutia cu întrebări pentru fixarea cunoștințelor dobândite.
           

În partea a doua a orei am lecturat povestea Copiii din crâng de Konstantin Ușinski, după care am făcut exerciții de înțelegere a textului și am vizionat povestea transpusă în power point. 

Povestitorul clasei, elevul Marian Marinescu a făcut un rezumat al poveștii Izvorul fermecat de Călin Gruia.

 

Incheierea orei s-a făcut cu cântec și voie bună. 

"POEȚII SUNT INIMA UMANITĂȚII" - Eugene Ionesco

 Ziua Internațională a Poeziei este pe data de 21 martie și este declarată de UNESCO, începând din anul 1999, drept o recunoaștere a faptului că oamenii de litere și de cultură, poeții și scriitorii din întreaga lume și-au adus o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale. De asemenea, “Ziua internațională a poeziei” urmărește să susțină creația poetică, stabilirea unui dialog între poezie și alte genuri ale creației, editarea și promovarea poeziei ca artă deschisă oamenilor.

Și nu se putea o mai mare bucurie decât cea de sâmbătă seara ,la Gdansk, Ana Blandiana a primit premiul „Poetul European al Libertăţii”. 

Eu cred

Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?

ANA BLANDIANA   - "Eu cred"

Vine, vine, primăvara...

Viața, lumina, căldura… parfumul de fericire este esența primăverii, iar mărțișorul simbolul ei. Vă doresc ca razele soarelui somnoros să vă deschidă petalele sufletului asemeni ghiocelului. Odată cu sosirea primăverii... iubește, zâmbește, spune tot ce vrei, joacă-te cu un copil, ajută un bătrân, alege-ți o stea pe cer, speră să ți se îndeplinească o dorință, acceptă un compliment, spune-le celor dragi ce mult îi iubești, imaginează-ți că n-ai nici o grijă, fă-ți un cadou… respiră adânc… E PRIMAVARĂ!